Nebunul cu ochii inchisi
Nebunul cu ochii inchisi
Viata lui Mony Bordeianu, solistul saizecist de la Phoenix. Plecat in plina glorie si pe nepusa masa in America, dupa sapte ani revine in Europa, sa renasca alaturi de cei ce i-au dat re-nume. Dar Vremurile s-au schimbat. O poveste adevarata cu talc si... cantec, la propriu si la figurat!- Doru Ionescu
Dar rolul decisiv in alegerea inconstienta a stilului formatiei, in anii ’60, ii revine lui Mony. (...)
Dupa brusca lui plecare din tara, ma apucase un fel de disperare, nestiind deloc cum va arata viitorul nostru. Devenise o personalitate foarte iubita, foarte apreciata si show-ul lui era inegalabil in tara.- Nicolae Covaci
Aceasta carte nu e o lucrare beletristica – cu atat mai putin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici macar o descriere exacta a celor intamplate de-a lungul anilor. Este doar o incercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niste povesti de viata.- Mony Bordeianu
Fragment din cartea "Nebunul cu ochii inchisi" de Mony Bordeianu, in dialog cu Doru Ionescu
"Capitolul Vl.
HEI, PLETOSI, CU PANTALONI STRAMTI SI SOIOSI!
Deveniseram idoli si vedete, chiar eram o gasca deosebita. Aveam camasi facute de mama lui Nicu, pantaloni cum purtau Rolling, facuti de un croitor priceput, cizme la comanda... Ce alt-ceva puteam face cu banii? Intre timp, castigam mai mult decat castiga tata. Asa ca ieseam cu prietenii si mancam si beam. Cand se canta la mare, venea toata gasca: Dudu (Radu Chise-lita), Chaka, Mike, Paul (Victor Şuvagau), Victor Carcu. Paul si Victor aveau un mare rol in gasca, ei faceau sau ajutau la multe texte de la compozitii. Au fost cei mai buni prieteni ai mei. Eram vestiti pentu sarcasmul, ironiile si glumele noastre. Mai ales de Paul m-a legat o prietenie stransa, pana mai acuma cativa ani, cand a facut ceva ce m-a dezamagit enorm. Acum putem din nou sa ne vedem, sa vorbim si sa radem impreuna, insa din pacate nu mai e ca pe vremuri. Timpul, viata, banii ii schimba pe oameni, cateodata in dezavantajul lor. Imi pare tare rau ca si Carcu s-a indepartat sau s-a retras putin fata de mine.
Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling, ori Kinks, a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filmari vechi cu mine, constat ca eram, de fapt, cuminte in ceea ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi! iinsa pe atunci nu era nimeni atat de exploziv sau extravertit in ceea ce facea. Eram considerat cel putin „nebun, drogat, homosexual". Duceam, intr-adevar, o viata excesiva. La sapte la facultate, sase ore de sport, dupa masa la pat cu Marieta, seara repetitie, iar noaptea cu Spitzly (GUnther Reininger, ajuns intre timp pianist la Phoenix, dupa ce Claudiu plecase), Paulus, Chaka, Carcu, la restaurant, mancat si baut pana pe la ora doua si ziva urmatoare, la sapte, iarasi la facultate. La mare, cantam de la 11 la 5 dimineata, dupa aia oricum nu mai dormeam, ca iara aveam de a face cu fete... aventuri cu fete la mare — o indonezianca, o daneza, mai o romanca, eram tineri. "
Dar rolul decisiv in alegerea inconstienta a stilului formatiei, in anii ’60, ii revine lui Mony. (...)
Dupa brusca lui plecare din tara, ma apucase un fel de disperare, nestiind deloc cum va arata viitorul nostru. Devenise o personalitate foarte iubita, foarte apreciata si show-ul lui era inegalabil in tara.- Nicolae Covaci
Aceasta carte nu e o lucrare beletristica – cu atat mai putin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici macar o descriere exacta a celor intamplate de-a lungul anilor. Este doar o incercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niste povesti de viata.- Mony Bordeianu
Fragment din cartea "Nebunul cu ochii inchisi" de Mony Bordeianu, in dialog cu Doru Ionescu
"Capitolul Vl.
HEI, PLETOSI, CU PANTALONI STRAMTI SI SOIOSI!
Deveniseram idoli si vedete, chiar eram o gasca deosebita. Aveam camasi facute de mama lui Nicu, pantaloni cum purtau Rolling, facuti de un croitor priceput, cizme la comanda... Ce alt-ceva puteam face cu banii? Intre timp, castigam mai mult decat castiga tata. Asa ca ieseam cu prietenii si mancam si beam. Cand se canta la mare, venea toata gasca: Dudu (Radu Chise-lita), Chaka, Mike, Paul (Victor Şuvagau), Victor Carcu. Paul si Victor aveau un mare rol in gasca, ei faceau sau ajutau la multe texte de la compozitii. Au fost cei mai buni prieteni ai mei. Eram vestiti pentu sarcasmul, ironiile si glumele noastre. Mai ales de Paul m-a legat o prietenie stransa, pana mai acuma cativa ani, cand a facut ceva ce m-a dezamagit enorm. Acum putem din nou sa ne vedem, sa vorbim si sa radem impreuna, insa din pacate nu mai e ca pe vremuri. Timpul, viata, banii ii schimba pe oameni, cateodata in dezavantajul lor. Imi pare tare rau ca si Carcu s-a indepartat sau s-a retras putin fata de mine.
Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling, ori Kinks, a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filmari vechi cu mine, constat ca eram, de fapt, cuminte in ceea ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi! iinsa pe atunci nu era nimeni atat de exploziv sau extravertit in ceea ce facea. Eram considerat cel putin „nebun, drogat, homosexual". Duceam, intr-adevar, o viata excesiva. La sapte la facultate, sase ore de sport, dupa masa la pat cu Marieta, seara repetitie, iar noaptea cu Spitzly (GUnther Reininger, ajuns intre timp pianist la Phoenix, dupa ce Claudiu plecase), Paulus, Chaka, Carcu, la restaurant, mancat si baut pana pe la ora doua si ziva urmatoare, la sapte, iarasi la facultate. La mare, cantam de la 11 la 5 dimineata, dupa aia oricum nu mai dormeam, ca iara aveam de a face cu fete... aventuri cu fete la mare — o indonezianca, o daneza, mai o romanca, eram tineri. "
26.49Lei
26.49Lei
Primești 26 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Viata lui Mony Bordeianu, solistul saizecist de la Phoenix. Plecat in plina glorie si pe nepusa masa in America, dupa sapte ani revine in Europa, sa renasca alaturi de cei ce i-au dat re-nume. Dar Vremurile s-au schimbat. O poveste adevarata cu talc si... cantec, la propriu si la figurat!- Doru Ionescu
Dar rolul decisiv in alegerea inconstienta a stilului formatiei, in anii ’60, ii revine lui Mony. (...)
Dupa brusca lui plecare din tara, ma apucase un fel de disperare, nestiind deloc cum va arata viitorul nostru. Devenise o personalitate foarte iubita, foarte apreciata si show-ul lui era inegalabil in tara.- Nicolae Covaci
Aceasta carte nu e o lucrare beletristica – cu atat mai putin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici macar o descriere exacta a celor intamplate de-a lungul anilor. Este doar o incercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niste povesti de viata.- Mony Bordeianu
Fragment din cartea "Nebunul cu ochii inchisi" de Mony Bordeianu, in dialog cu Doru Ionescu
"Capitolul Vl.
HEI, PLETOSI, CU PANTALONI STRAMTI SI SOIOSI!
Deveniseram idoli si vedete, chiar eram o gasca deosebita. Aveam camasi facute de mama lui Nicu, pantaloni cum purtau Rolling, facuti de un croitor priceput, cizme la comanda... Ce alt-ceva puteam face cu banii? Intre timp, castigam mai mult decat castiga tata. Asa ca ieseam cu prietenii si mancam si beam. Cand se canta la mare, venea toata gasca: Dudu (Radu Chise-lita), Chaka, Mike, Paul (Victor Şuvagau), Victor Carcu. Paul si Victor aveau un mare rol in gasca, ei faceau sau ajutau la multe texte de la compozitii. Au fost cei mai buni prieteni ai mei. Eram vestiti pentu sarcasmul, ironiile si glumele noastre. Mai ales de Paul m-a legat o prietenie stransa, pana mai acuma cativa ani, cand a facut ceva ce m-a dezamagit enorm. Acum putem din nou sa ne vedem, sa vorbim si sa radem impreuna, insa din pacate nu mai e ca pe vremuri. Timpul, viata, banii ii schimba pe oameni, cateodata in dezavantajul lor. Imi pare tare rau ca si Carcu s-a indepartat sau s-a retras putin fata de mine.
Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling, ori Kinks, a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filmari vechi cu mine, constat ca eram, de fapt, cuminte in ceea ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi! iinsa pe atunci nu era nimeni atat de exploziv sau extravertit in ceea ce facea. Eram considerat cel putin „nebun, drogat, homosexual". Duceam, intr-adevar, o viata excesiva. La sapte la facultate, sase ore de sport, dupa masa la pat cu Marieta, seara repetitie, iar noaptea cu Spitzly (GUnther Reininger, ajuns intre timp pianist la Phoenix, dupa ce Claudiu plecase), Paulus, Chaka, Carcu, la restaurant, mancat si baut pana pe la ora doua si ziva urmatoare, la sapte, iarasi la facultate. La mare, cantam de la 11 la 5 dimineata, dupa aia oricum nu mai dormeam, ca iara aveam de a face cu fete... aventuri cu fete la mare — o indonezianca, o daneza, mai o romanca, eram tineri. "
Dar rolul decisiv in alegerea inconstienta a stilului formatiei, in anii ’60, ii revine lui Mony. (...)
Dupa brusca lui plecare din tara, ma apucase un fel de disperare, nestiind deloc cum va arata viitorul nostru. Devenise o personalitate foarte iubita, foarte apreciata si show-ul lui era inegalabil in tara.- Nicolae Covaci
Aceasta carte nu e o lucrare beletristica – cu atat mai putin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici macar o descriere exacta a celor intamplate de-a lungul anilor. Este doar o incercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niste povesti de viata.- Mony Bordeianu
Fragment din cartea "Nebunul cu ochii inchisi" de Mony Bordeianu, in dialog cu Doru Ionescu
"Capitolul Vl.
HEI, PLETOSI, CU PANTALONI STRAMTI SI SOIOSI!
Deveniseram idoli si vedete, chiar eram o gasca deosebita. Aveam camasi facute de mama lui Nicu, pantaloni cum purtau Rolling, facuti de un croitor priceput, cizme la comanda... Ce alt-ceva puteam face cu banii? Intre timp, castigam mai mult decat castiga tata. Asa ca ieseam cu prietenii si mancam si beam. Cand se canta la mare, venea toata gasca: Dudu (Radu Chise-lita), Chaka, Mike, Paul (Victor Şuvagau), Victor Carcu. Paul si Victor aveau un mare rol in gasca, ei faceau sau ajutau la multe texte de la compozitii. Au fost cei mai buni prieteni ai mei. Eram vestiti pentu sarcasmul, ironiile si glumele noastre. Mai ales de Paul m-a legat o prietenie stransa, pana mai acuma cativa ani, cand a facut ceva ce m-a dezamagit enorm. Acum putem din nou sa ne vedem, sa vorbim si sa radem impreuna, insa din pacate nu mai e ca pe vremuri. Timpul, viata, banii ii schimba pe oameni, cateodata in dezavantajul lor. Imi pare tare rau ca si Carcu s-a indepartat sau s-a retras putin fata de mine.
Cu toate ca nu-i vazusem niciodata pe Beatles, Rolling, ori Kinks, a dansa si a face show imi venea din simturi si din suflet. Privind inapoi si vazand filmari vechi cu mine, constat ca eram, de fapt, cuminte in ceea ce priveste miscarile pe scena, fata de cum ma misc si fac show azi! iinsa pe atunci nu era nimeni atat de exploziv sau extravertit in ceea ce facea. Eram considerat cel putin „nebun, drogat, homosexual". Duceam, intr-adevar, o viata excesiva. La sapte la facultate, sase ore de sport, dupa masa la pat cu Marieta, seara repetitie, iar noaptea cu Spitzly (GUnther Reininger, ajuns intre timp pianist la Phoenix, dupa ce Claudiu plecase), Paulus, Chaka, Carcu, la restaurant, mancat si baut pana pe la ora doua si ziva urmatoare, la sapte, iarasi la facultate. La mare, cantam de la 11 la 5 dimineata, dupa aia oricum nu mai dormeam, ca iara aveam de a face cu fete... aventuri cu fete la mare — o indonezianca, o daneza, mai o romanca, eram tineri. "
Detaliile produsului
