Neomodernismul romanesc reprezinta o sinteza cu studii de caz despre un curent literar important, in context national si european. Autorul a cercetat diferite surse, de la simplele insemnari de arhiva pina la exegezele cele mai moderne. Sinteza a fost redactata dupa tehnica lucrarilor de popularizare, a dictionarelor si enciclopediilor, urmarindu-se esentialul, exprimat intr-un stil telegrafic. Acolo unde a fost cazul, autorul a prezentat in rezumat cartile de referinta, sau numai anumite capitole, necesare intelegerii fenomenului in discutie. S-au selectat clasificarile mai importante si s-a folosit o terminologie adecvata, accesibila, avind in vedere ca lucrarea se adreseaza unui public divers, al carui orizont de asteptare se schimba de la o generatie la alta. Cartea de fata reprezinta un reper, pentru cei care doresc sa se informeze, sa inteleaga evolutia literaturii romane, sa redacteze o lucrare despre neomodernism: elevi, studenti, profesori.
Neomodernismul revigoreaza poezia, care are Acum in centru trairea afectiva, formule de expresie Metaforica, reflectii filosofice, imagini artistice, orientarea Spre subiectivitate, un joc misterios cu limbajul si Conventiile lui, asadar o reabilitare a lirismului, configurarea Unui nou statut al poeziei, interiorizarea limbajului Poetic, incercarea de autodefinire. Cautind o noua cale de comunicare cu inefabilul, Nichita Stanescu a creat semantica unor cuvinte care nu Exista. Ambiguitatea a fost impinsa pina la nonsens, Absurd, expresivitatea tinde sa se realizeze prin subtilitatea Metaforei, prin ermetismul expresiei sau prin Rasturnarea firescului. Sugestia este oferita de abstractii In forma concreta, de modelarea verbului, de noua Viziune asupra lumii. O data cu aparitia necuvintelor stanesciene, se pot Identifica: experimentul in limbaj, imagini socante, Clasicizarea expresiei poetice, alaturi de sensul descompunerii bacoviene, ermetismul lui Barbu, metamorfoza Cuvintelor lui Arghezi pe tarimul pur al marii Poezii. Aici eul liric poate cunoaste starea de gratie ca in Poemul Leoaica tinara, iubirea, unde metafora centrala Sugereaza iubirea agresiva, frumoasa, jucausa.
