Fantezia grandilocventa strabatuta subteran de o reala neliniste si de un instinct de migratie si de nostalgie, sustinuta, mai ales, de o retorica si de o muzicalitate externa, a facut din Ion Minulescu un poet funambul, dar original, si din atitudinea sa, o atitudine de noua orientare; tradusa in proza, adica fara sprijinul expresiei poetice si a muzicalitatii exterioare, aceeasi fantezie s-a realizat intr-o inacceptabila literatura de verva, de proza, in care singularitatea, de altfel cu reminiscente din Jean Lorrain si alti scriitori francezi, ia aspectul flecarelii. In deosebire de poezia lirica, poezia epica reclama, fara nicio abatere, o conceptie, o atitudine serioasa in fata vietii si a lumii si, apoi, o creatie in jurul acestei axe; proza presupune o viziune obiectiva concretizata in fapte precise, pe care nu le poate inlocui fantezia sau numai instinctul muzical inefabil si neorganizat... - Eugen Lovinescu