Fragment din carte:

"Era cu desavarsire nocturn. Desi ar fi vrut sa doarma dupa caderea intunericului, nu reusea sa o faca. In plus, ii placea sa se uite toata noaptea la televizor, cu volumul dat la maximum. Odata ce vedea primele raze ale soarelui, se simtea molesit si adormea. Sotii Simmons, obositi si cu ochii rosii, isi luau micul dejun in tacere inainte de a pleca la lucru.
Se plangea adesea de dureri de cap. Intr-o noapte, Gary a auzit zgomote si a dat peste Ron cotrobaind prin dulapiorul cu medicamente, cautand ceva care potoleasca durerea.
Cand nervii li s-au tocit suficient, Gary i-a cerut lui Ron sa se instaleze pe un scaun, pentru o inevitabila discutie serioasa. I-a explicat ca era bine-venit la ei, insa trebuia sa-si schimbe programul dupa obiceiurile casei. Ron nu a dat niciun semn ca ar fi inteles ca avea probleme. A plecat in liniste si s-a intors in casa mamei lui, unde fie ca statea pe canapea, in letargie, fie ca se ascundea in apartamentul lui, nefiind in stare sa admita, la cei douazeci si opt de ani ai sai, ca avea nevoie de ajutor.
ANNETTE SI RENEE erau ingrijorate din cauza fratelui lor, dar nu aveau mare lucru de facut. El era la fel de incapatanat ca intotdeauna si parea multumit sa duca o viata de terchea-berchea. Comportamentul lui devenea tot mai straniu; nu aveau prea multe indoieli ca mintea i se deteriora. Dar acesta era un subiect tabu; au facut greseala de a-l discuta, pe larg, impreuna cu el. Juanita ar fi putut sa-l ia cu binisorul, convingandu-l sa mearga, la un psihiatru sau sa caute un tratament antialcoolic, dar el nu reusise niciodata sa duca la bun sfarsit o terapie indelungata. Fiecare scurt rastimp de cumpatare fusese urmat de saptamani de incertitudine, in care nu stiusera unde se afla sau ce facea.
Ca sa se distreze, daca, putea fi vorba de asa ceva, canta la chitara, de obicei pe veranda din fata casei mamei sale. Era in stare sa stea locului ore intregi, zdranganind si cantand din gura, pentru pasari, iar, cand se satura de veranda, continua sa-si vada de treaba pe drum. Pentru ca, adesea, nu avea masina sau bani cu care sa cumpere benzina, hoinarea, pur si simplu, prin oras si putea fi vazut in diferite locuri si la orice ora, ducandu-si cu sine chitara.
Rick Carson, prietenul lui din copilarie, se numara printre politistii din Ada. Cand era in tura de noapte, il vedea adesea pe Ron hoinarind de-a lungul trotuarelor si chiar printre case, zdranganind din chitara si cantand cat il tinea gura, tarziu dupa miezul noptii. Rick il intreba unde se duce. Nicaieri in mod deosebit. Se oferea sa-l duca acasa cu masina. Uneori, Ron accepta; alteori, prefera sa-si continue plimbarea.
Pe data de 4 iulie 1981, a fost arestat pentru ca se imbatase intr-un loc public si si-a recunoscut vina. Juanita s-a infuriat si i-a cerut, cu insistenta, sa accepte sa fie ajutat. A fost internat la Central State Hospital, in Norman, unde a fost consultat de doctorul Sambajon, un psihiatru care facea parte din personalul spitalului. Ron nu s-a plans de nimic, spunand doar ca dorea „sa fie ajutat". Parerea despre sine insusi si dinamismul se situau la un nivel scazut si era impovarat de sentimentul de inutilitate, de lipsa de speranta si chiar de ganduri de sinucidere.
- Nu sunt in stare de nimic bun, a spus, nici pentru mine, nici pentru cei din jurul meu. Nu pot pastra nicio slujba si am un comportament negativ. "