Simpatici si inventivi, Nick si Tesla sunt doi frati gemeni de 11 ani, isteti foc si priceputi nevoie mare la stiinte, electronica si intratul in bucluc. Cand parintii lor pleaca in mod neasteptat intr-o enigmatica misiune de serviciu, cei doi sunt trimisi sa stea pe timpul verii cu unchiul lor Newt (pe numele complet Newton Galileo Holt), un savant genial. Si putin trasnit. Bine, putin mai mult trasnit. Insa nu dureaza mult pana cand Nick si Tesla isi incep propria aventura misterioasa si se apuca sa faca in laboratorul unchiului Newt tot felul de masinarii extravagante ca sa iasa din incurcaturi, cum ar fi o pisica-robot, o alarma pentru hoti sau un dispozitiv mobil de urmarire.

 

„- luuuhuuu! o auzi Nick pe Tesla. Copil fara aparare aici. So pe el!

Cainele incepu sa latre si imediat, de dupa casa, veni in fuga si geamanul lui. Impreuna, se repezira spre poarta.

Tesla fluiera, desi trebuie sa fi fost evident ca nu era nevoie. Dar planul e plan. Trebuie respectat.

Nick alerga la gard si incepu sa se catere pe el. Cand ajunse in varf, se opri sa vada daca fusese observat.

Cainii se indepartau de el, luandu-si avant pe aleea intortocheata ca sa urmareasca o forma maro ce se deplasa iute aproape de pamant, lasand in urma un gheizer de spuma. 

Pisica-robot functiona! Ma rog, macar pentru inca sase secunde. De indata ce o prindeau cainii - si nu mai aveau mult - se termina cu ea.

Nick isi facu vant peste gard, cobori aproape un metru si apoi isi dadu drumul. In secunda in care picioarele lui atinsera pamantul, se intoarse si fugi dupa tufisul de trandafiri si... incepu sa se ocarasca singur.
- Ooooof, prostule! Nataraule!

Nick fusese atat de ingrijorat din cauza cainilor, ca nu pusese o intrebare esentiala:

Daca racheta si pandantivul nu sunt acolo?

Nu erau.

Departe, Nick auzea cainii maraind si Incercand sa muste. Suna de parca se bateau intre ei, ceea ce ar fi avut sens daca tocmai ar fi prins ceva pentru care merita sa se bata.

Pisica-robot era terminata. Daca Nick nu se misca repede si el avea sa fie terminat.

Cauta peste tot in jurul tufisului si pe peluza, dar nu era nici urma de racheta sau de pandantiv. O zari scurt pe sora lui, totusi. Statea tot langa poarta, privindu-l cu o expresie partial de furie, partial de groaza. Isi flutura cu frenezie mainile in directia gardului, facandu-i semn „DU-TE, DU-TE, DU-TE". Dar Nick inca auzea cainii luptandu-se pentru resturile bietei pisici-robot, undeva, dupa coltul casei, si hotari ca inca nu era momentul sa plece.”