Nicolae Paulescu este cunoscut romanilor pentru descoperirea insulinei si pentru nedreptatea ce i s-a facut prin acordarea Premiului Nobel unor cercetatori canadieni, tot pentru descoperirea tratamentului pentru diabet. Mai putin cunoscut e faptul ca in 1969 Comitetul Nobel si-a recunoscut greseala, confirmand opera de pionierat a savantului roman. Dr. Constantin Angelescu prezinta in cartea sa latura umana a marelui profesor, descoperirile sale pe plan medical si incercarile de perfectionare a invatamantului medical romanesc, de pregatire continua a tinerilor medici. Paulescu a fost un pionier al endocrinologiei moderne, studiind hipofiza, splina, glanda suprarenala, tiroida, pancreasul, tratamentul febrei si aratand netemeinicia legilor lui Ambard si a constantei ureo secretorii . In plus, Paulescu a avut o contributie remarcabila la intemeierea neurochirurgiei romane si a introdus in fiziologie ideea de „suflet” si de „Dumnezeu”. La sfarsitul cartii veti gasi un tabel cronologic cu date privind viata si opera lui Paulescu, dar si cu precizarea studiilor despre marele savant aparute dupa moartea sa, urmata de o lista a publicatiilor cercetatorului, un rezumat in limba engleza si altul in franceza. Dr. Constantin Angelescu l-a cunoscut indeaproape pe Nicolae C. Paulescu, fiindu i nepot, elev, secretar si asistent in laboratorul de fiziologie al Facultatii de Medicina din Bucuresti.