Lucrarea de fata isi propune sa cartografieze istoria si semnificatiile filosofice ale conceptului de Eterna Reintoarcere a Identicului, asa cum apare el atat in scrierile lui Friedrich Nietzsche, dar si in receptarea operei sale de-a lungul timpului (punctata de nume fundamentale ale filosofiei occidentale, de la Martin Heidegger la Gilles Deleuze). Monografia conceptuala capata astfel o dubla contextualizare necesara: pe de o parte, reflectia asupra Eternei Reintoarceri este propusa in conjunctie cu celelalte concepte esentiale ale gandirii nietzsche­ene (vointa de putere, supraomul, moartea lui Dumnezeu, nihilismul, transmutarea tuturor valorilor), iar pe de alta parte ea este urmarita in dezvoltarile sale exegetice din secolele XIX si XX, cat si in receptarea ganditorilor contemporani. - Elisabeta Diana Korpos

Cartea ofera indicii de lectura si intelegere a operei marelui ganditor german, cerute de doua serii de dificultati: cele ale propriei opere, dar si cele provenite din bogata si complexa literatura exegetica nascuta pe marginea ei. Si in acest sens, cartea doamnei Diana Korpos si‑a atins cu eleganta si competenta scopul declarat la inceput. Importanta deosebita a acestei idei in economia de ansamblu a conceptiei lui Nietzsche a fost subliniata chiar si de Martin Heidegger intr‑unul dintre cele cinci cursuri - este vorba despre cel din semestrul de vara 1937 - pe care acesta le‑a tinut intre anii 1936 si 1940 la Universitatea din Freiburg pe tema Nietzsche. Prin interpretarile sale de atunci, in epoca de ascensiune a nazismului, Heidegger il smulge pe autorul Vointei de putere din bratele incercarilor acestuia de a‑l anexa politic, redandu‑l istoriei filosofiei careia ii apartine de drept si plasandu‑l dintr‑odata in randul celor mai mari ganditori din filosofia occidentala, alaturi de Platon, Aristotel, Plotin sau Descartes, Leibniz, Kant, Hegel. In viziunea lui Heidegger, ideea vesnicei intoarceri a aceluiasi este gandul cel mai greu, in intelesul incarcat cu semnificatii al conceptiei nietzscheene, fara de care aceasta ar fi ca un copac fara radacini (comparatia ii apartine lui Heidegger). Este vorba, dupa autorul lui Sein und Zeit, despre ultimul mare gand al metafizicii occidentale care inchide cariera mai mult decat milenara a acesteia in cultura europeana. - Vasile Musca