Ramai uimit cand vezi cat de repede vor oamenii sa culeaga, sa agoniseasca pentru sufletul lor. Un fior adanc iti patrunde in suflet, ascultand cat de usuratic se trateaza cuvantul iubire. Ne intrebam de ce in urma noastra raman atatea rani deschise, nevindecate, si atatea semne de intrebare! Ne invaluie valuri de tristete si singuratate amara si ne trezim deodata gemand si strigand: "Unde esti, Doamne?". Si oare nu-i o minune si-un semn faptul ca lutul isi cheama Olarul? El se apleaca usor, priveste cu mila si asculta gemetele! Nu vede decat un degetar de argila balacindu-se ametit in cateva picaturi de apa. Nui minunat ca El, Olarul, vede dincolo de lut aurul?! Il cheama la El si aurul vine chiar daca jos... este doar un pumn de lut! Ce har sa vezi stralucind tarana! - fragment din roman