Deosebirea, caci exista una esentiala, dintre Morometii si Niste tarani consta in modalitatea privirii: uimita, chiar fermecata de miracolul gandirii taranesti, la Preda, in primul volum, apoi ingrijorata si nelinistita in cel de-al doilea, nemiloasa si chiar parand biciuitoare la Dinu Sararu, unde "spectacolul" isi dezvaluie nu atat gratuitatea, cat neputinta de a mai reprezenta cu adevarat o alternativa existentiala... [...] Niste tarani incheie, in fond, literatura despre satul traditional. Mircea Iorgulescu