Unul dintre meritele esentiale ale acestui volum rezida din prezentarea, evidentierea si sublinierea cu tuse groase a modului in care o buna parte din analistii, jurnalistii si universitarii occidentali privesc China, cu precaderea China devenita „challanger” al liderului mondial, Statele Unite ale Americii. O optica nu departe de cea a secolului al XIX-lea, in care Imperiul Chinez si ulterior Republica China au traversat ceea ce este denumit cei „100 de ani de umilinta”. Din foarte multe puncte de vedere, nici Occidentul, nici China, nu si-au schimbat atitudinea, fiind mentinuta o reciproca retinere si adversitate, inclusiv prin intermediul mass-media, a publicatiilor, iar de data relativ recenta cu sprijinul noilor media.
    Cu un condei care tradeaza aptitudini de jurnalist de campanie, Kerry Brown abordeaza conditiile care au premers accederea actualei elite aflate la varful ierarhiei politice a Chinei – presedintele Xi Jinping, premierul Li Keqiang si Wang Qishan, Zhang Dejian, Liu Yunshan, Yu Zhengsheng si Zhang Gaoli – surprins de faptul ca masele de chinezi nu au fost cutremurate de acest proces.

    Fragment din volumul "Noii imparati. Putere si dinastii comuniste in China" de Kerry Brown:

    “Capitolul 4. Avocatul-premierul Li Keqiang

    Li Keqiang se poate considera un om norocos. Descris in 2001 de catre Cheng Li de la Brookings Institute, Washington, ca o „stea in ascensiune", pana in 2007 a fost cotat cu sanse din ce in ce mai mari de a deveni succesorul lui Hu. Inteligenta si modul foarte subtil de a opera ii impresionau pe cei cu care se intalnea Li. A fost printre primii lideri politici chinezi care s-au intalnit cu bolnavii de SIDA, stigmatizati in China, in ultimele doua decenii, chiar mai mult decat in alte parti ale lumii. Trei aspecte ale carierei lui merita o atentie mai speciala. Primul este legat de pregatirea juridica, Li fiind primul dintre membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic care avea o astfel de pregatire. Cel de-al doilea aspect priveste priceperea sa recunoscuta in gestionarea crizelor. Spre deosebire de Xi, acesta s-a ocupat unele situatii de criza in provincii considerate de departe mult mai problematice decat cele de care s-a ocupat primul - Liaoning si, respectiv, Henan. In ambele cazuri, provocarile carora a trebuit sa le faca fata au fost extrem de dificile. Urmarindu-i actiunile, ne putem da seama cat de important este managementul crizelor in politica si societatea chineza contemporana, dar si ce rol au aceste crize si cum izbucnesc ele. Si, in sfarsit, cel de-al treilea aspect, Li provine dintr-un mediu la fel de umil ca si mentorul sau, Hu Jintao. Desi, dupa cum am vazut si in alte cazuri, daca ne uitam mai atent la legaturile sale cu diversi oameni si la cele de familie, vom vedea ca lucrurile se complica. Vom observa ca retelele sunt de o natura usor diferita in comparatie cu cele existente in jurul lui Xi, in acelasi timp, insa, ar fi gresit sa spunem ca nu a inceput si el tot cu unele mostenite sau dobandite. Vom discuta mai in detaliu aceasta chestiune in ultimul capitol."