Kronika este colectia in care umanitatea este reconstruita prin carti care ne ajuta sa patrundem in culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri si de astazi.

Asasinii economici, scrie John Perkins, sunt profesionisti extrem de bine platiti, care escrocheaza tari din intreaga lume pentru sume ajungand la trilioane de dolari. Ei directioneaza bani de la Banca Mondiala, de la Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala (USAID), precum si de la alte organizatii straine de "ajutorare" catre seifurile corporatiilor-gigant si catre buzunarele acelor catorva familii de bogatasi care controleaza resursele naturale ale planetei.

John Perkins este persoana cea mai potrivita sa vorbeasca despre aceste lucruri: chiar el a fost un asasin economic. Meseria lui era aceea de a convinge tarile importante pentru SUA din punct de vedere strategic sa accepte imprumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii si sa se asigure ca proiectele profitabile aveau sa fie oferite corporatiilor americane. Impovarate de datorii uriase, aceste tari ajungeau sub controlul guvernului SUA si al Bancii Mondiale, care actionau ca niste camatari - dictand termenii de returnare a banilor si fortand guvernele tarilor respective sa li se supuna.
Aceasta editie actualizata include 15 capitole noi, in care autorul furnizeaza informatii aduse la zi despre cum corporatocratia si-a sporit in ultimii ani influenta, facand din noi toti niste sclavi, si ne arata cum putem proceda pentru a nu mai sustine acest sistem.

O bomba! Una dintre acele rare situatii in care cineva adanc implicat in structurile de tip imperialist, guvernamentale/corporatiste, dezvaluie in termeni neechivoci aranjamentele ascunse ale acestora. O extraordinara privire din interior si un curaj moral unic.  - John E. Mack, profesor la Harvard, laureat al Premiului Pulitzer

Fragment din carte:

"CAPITOLUL 3
"IMPLICAT PE VIATA"

In limbaj juridic, MAIN ar fi o corporatie strict controlata: cel mult 5% din cei 2 000 de angajati detineau compania. Acestia erau desemnati drept parteneri sau asociati, pozitia lor fiind una deosebit de ravnita. Partenerii nu numai ca aveau putere asupra tuturor celorlalti, dar si castigau o groaza de bani. Discretia era insusirea lor caracteristica. Aveau de-a face cu sefi de stat si alti oficiali sefi de guverne care le inpuneau consultantilor, ca si avocatilor sau psihoterapeutilor, respectarea unui cod de confidentialitate absoluta. Comunicarea cu presa constituia un tabu. Pur si simplu nu era tolerata! In consecinta, este foarte putin probabil sa se fi auzit de noi in afara companiei MAIN, desi lumea era destul de familiarizata cu concurentii nostri, cum ar fi Arthur D. Little, Stone & Webster, Brown & Root, Halliburton si Bechtel.
Folosesc termenul concurenti in sens larg, deoarece, in realitate, MAIN era unica dintr-o categorie aparte. Cei mai multi dintre angajati erau ingineri, si totusi nu detineam nici un fel de echipament si nu construiseram niciodata nici macar un depozit de materiale. Multi dintre specialistii de la MAIN erau fosti militari si totusi nu aveam contracte cu Departamentul Apararii sau cu alte servicii militare. Obiectul nostru de activitate era unul atat de diferit fata de normal, incat in primele luni petrecute acolo nici nu mi-am putut da seama ce faceam de fapt. Stiam numai ca prima mea misiune concreta va fi in Indonezia si ca voi face parte dintr-o echipa de unsprezece oameni trimisi pentru a crea un plan-cadru privind alimentarea cu energie a insulei Java.
Si mai stiam ca Einar si altii, care imi dadusera detalii despre misiune, erau dornici sa ma faca sa cred ca economia Javei avea sa faca un spectaculos salt inainte si ca, daca voiam sa ma disting personal ca un bun analist (si, prin urmare, sa mi se ofere o promovare), trebuia sa creez documentatia care sa demonstreze acest lucru.
- Care sa sparga toate topurile, ii placea lui Einar sa spuna.
Srapungea aerul cu degetele pana deasupra capului sau.
- O economie care se va inalta ca pasarea in zbor!"