Noptile amantilor

De (autor): Corina Ozon

(0 review-uri)

Noptile amantilor

De (autor): Corina Ozon

(0 review-uri)

„Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale« (Milan Kundera, „Insuportabila usuratate a fiintei")

„Amantii Corinei Ozon, atat Zilele, cat si Noptile lor, sunt deja mai mult decat simple carti, sunt un fenomen: peste tot se vorbeste despre ei, si simti imediat ca trebuie sa-i cunosti si tu. Si, daca o faci, sigur nu regreti dupa: Corina te conduce cu un stil inconfundabil in lumea lui Mircea si Cati, unde vei rade, vei astepta cu sufletul la gura urmatoarea aventura, vei pica pe ganduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitura bine slefuita, Corina Ozon din Noptile amantilor apasa si mai tare pedala fata de romanul ei de debut. Se citeste repede, e savuroasa, memorabila si, inevitabil, te face sa vrei mai mult!“ (Cristina Nemerovschi)

„Scriitura Corinei Ozon reuseste un lucru cu adevarat dificil. Sa abordeze intr-o maniera lejera un subiect aparent frivol si sa dea in acelasi timp impresia de seriozitate si profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar releva, in maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structura a lumii si, in special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fuga, colorat, zgomotos si la limita inconsistentei. Literatura aceasta se citeste cu placere si cu anxietate pentru ca ne regasim total in ea, pentru ca plangem si radem in ea, pentru ca ne privim ca intr-o oglinda. Iar rasul, iarasi in cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor si vesnicelor chinuri ale dragostei, puse iar si iar in aceleasi «ridicole iubiri».“ (Doru Castaian)

„Cu 100% mai multa adrenalina de budoar, Corina Ozon invarte maiastru cuvintele pe pagina, incat nu mai stii daca citesti cu adevarat o carte sau o ai chiar aici, langa tine, in pauza de cafea de la job, ascultandu-i personajele care nici macar nu sunt personaje, ci ei si ele dimprejurul tau. Atat de reale sunt.“ (Alexandru Voicescu)

Fragment din romanul "Noptile amantilor" de Corina Ozon:

„Dupa ce a plecat, am suferit ca un caine. Ma simteam abandonata, ca o carpa aruncata la gunoi. Imi venea sa-l omor si sa terminam naibii cu totul, decat sa-l stiu cu alta. Mi-am luat trei zile concediu de la serviciu si am stat in casa cu o sticla de Martini. In prima seara, beam si plangeam, beam si plangeam, si tot asa, pana am adormit cu capul pe masa in bucatarie. M-am trezit pe la 3 dimineata, cazusem de pe scaun si m-am speriat. Lasasem geamul deschis si eram inghetata. M-am dus si m-am bagat sub paturi, in pat. Desi era vara, eu muream de frig. M-am trezit dupa pranz. Aveam capul tulbure si mi-am amintit ca sunt o femeie parasita. Iar am plans. Mi-am facut o cafea si o beam plangand. Am sunat-o pe Mioara. „M-a parasit Mircea, behehehee..", am izbucnit eu iar in plans. Era ocupata si nu putea veni la mine. A incercat sa ma consoleze la telefon. „De ce plangi, Teodora? De mila ta, sau a lui?", m-a intrebat Mioara. Ete, de mila lui, pe dracul „Pai, vezi?", a continuat ea. Ce sa vad? Incepea sa ma enerveze si asta cu fasoanele ei de psiholog. Acum mi-e clar ca a fost ceva intre ea si psihopupu ala la care m-a trimis ea ca sa facem terapie de cuplu. Iar ciudatul ala ne-a trimis la un club. Unde am batut-o pe una, care s-a dat la Mircea. Adica m-am facut de ras, asta a fost terapia idiotului. „Mai esti?", intreaba Mioara in telefon. Mai sunt. Nu se lasa, continua cu sfaturile. „Acum sa nu te prind ca stai intre patru pereti si iti ineci amarul in bautura!", a zis ea. „Cine? Eu? Ma crezi vreo betiva?", i-am raspuns, in timp ce turnam ultimele picaturi de Martini in pahar. Prea credea Mioara asta ca le stie pe toate. Ia, sa ma mai scuteasca! Nu stiu cine m-a pus sa o sun. Am luat o inghititura de Martini si i-am zis: „Acum, sper sa nu-mi tii o predica de pe la pocaitii tai". Ea a tacut brusc un moment dupa care mi-a spus: „ Teo, ai baut, asa-i?". Chiar ma enerva acum. Cine era, sa ma chestioneze? In casa mea fac ce vreau! Poate ii trantesc si telefonul in nas, daca vreau. Ma suna de zor si maica-mea. Nu aveam chef sa-i raspund. Pana la urma am sunat-o eu, ca m-am gandit sa nu fie ceva legat de copii. Mi-a zis ca totul e in regula si daca eu sunt bine. Am spus ca da . Deci mama era culmea! Avea ea un habar n-am al catelea simt.”

Citeste mai mult

24.95Lei

Primesti 24 puncte