• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatura

N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu. - Mircea Cartarescu

O carte stranie, stralucire brusca pe firmamentul palid al literaturilor europene. - Le Monde

Cartarescu este un Proust psihedelic, un degustator literar al Apocalipsei care, in acelasi timp, se lasa in voia aromelor delicate ale dupa-amiezilor din copilarie. - Frankfurter Allgemeine Zeitung

Nostalgia lui Mircea Cartarescu este fascinanta, patimasa si neasteptata - asa cum poate fi numai literatura adevarata. - Los Angeles Times

Creator al unui univers suspendat intre vis si realitate, Cartarescu este o revelatie. - El Pais

Asa ar scrie George Lucas daca ar fi poet. Prin imaginatia sa prolifica si ametitoare, Mircea Cartarescu se dovedeste, in pofida avangardismului crepuscular, mai modern decat aproape toata literatura europeana tradusa acum. - New York Sun

MIRCEA CARTARESCU s-a nascut pe 1 iunie 1956, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti in 1980. In prezent este profesor dr. in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti. Este poet, prozator, eseist, critic literar si publicist.

CUPRINS:
PROLOG: • Ruletistul
NOSTALGIA: • Mendebilul • Gemenii • Rem
EPILOG: • Arhitectul

Fragment din volumul "Nostalgia" de Mircea Cartarescu:

“Doamne, nu ma mai satur de tine. Ne-am desprins din nou. Te ridici si te duci la baie. Pe tine ai doar o camasa barbateasca pana la pulpe. Zgomotul apei de la baie imi bruiaza orice fragment de gand. Tu esti docila, esti blanda in momentele noastre de amor, nu vrei sa-ti impui personalitatea, nu ai initiativa nici unui gest, dar raspunzi tandru si ferm tuturor gesturilor mele. Iau un mar din cosulet si ma apuc sa-l rod. Te intorci din nou langa mine, cu camasa ta ca o panza de corabie. Stingi lumina si intri in pat. Ai mainile umede si inghetate. Eu rod mai departe marul pe intuneric si, brusc, te aud vorbind. Vocea ta inlocuieste obiectele camerei, atat de prezente pana acum langa noi, si din care nu a mai ramas decat cenusa.
Nu insisti, nici nu tin prea mult, asupra sotului tau. Spui ca era alcoolic si ca l-ai parasit dupa sapte ani de casnicie. Sapte ani de ghinion. Iti arunca romanele si cartile de versuri pe geam. Pana la urma ai divortat de el, acum cinci ani. Tii minte ca divortul s-a pronuntat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu socul. In noaptea de Anul Nou te-ai simtit atat de singura, de fara sens in garsoniera ta de pe Stefan cel Mare, prima in care te mutasesi, incat ai iesit, chiar la miezul noptii, sa te plimbi pe Aleea Circului. Ai coborat pana la lac si acolo, intr-o lume stranie, invelita in ceata, ai intalnit un adolescent care statea in genunchi si privea prin gheata groasa adancul lacului. Ai inceput sa plangi. Si-acum te infiori cand iti amintesti scena aceea. El, grav, conducandu-te pana la sosea si lasandu-te acolo. Disparand, incetul cu incetul, in ceata. Nu l-ai mai vazut niciodata, ca si pe sotul tau.
Te intreb cand ai facut prima data dragoste si te simt zambind in intunericul dens. Iti ating fata cu degetele si intr-adevar zambesti. Pufnim in ras amandoi. Imi spui ca n-are absolut nici o importanta cand si cu cine ai facut asta prima oara. Dar, daca am rabdare, mi-ai putea povesti ceva cu mult mai interesant, si anume cand te-ai sarutat prima oara cu cineva. „Pai poti sa te saruti si altfel decat cu cineva?" — te intreb in timp ce mana mea continua sa-ti atinga, nu cu viteza, dar cu voluptatea unui orb, contururile fetei. „Sigur", imi spui, si-ti simt buzele miscandu-se. Ma inhati cu dintii incetisor, de un deget. Apoi: „Cand eram mica ma sarutam in oglinda." Pe urma imi pui o intrebare ciudata, cu o voce alba, retinuta: „Ai auzit vreodata de REM?""