Ofiter de cariera, viitor general, Nicolae M. Condiescu a fost o personalitate marcanta a Romaniei interbelice: membru al Societatii Scriitorilor Romani (1922), presedinte al Consiliului de Administratie al Radiodifuziunii Romane (1931); membru al Societatii Regale de Geografie; secretar general al Fundatiilor Culturale Regale (1932); presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1935, 1938); presedinte de onoare al Societatii Scriitorilor Olteni; membru de onoare al Academiei Romane.

 

In perioada 1910-1915, memorialistul isi consemneaza dezamagirile legate de tot ce inseamna viata politica a Romaniei; nu-si ascunde simpatia pentru partidul conservator, dispretul pentru partidul lui Take Ionescu, dar si pentru liberali. Critica dur starea in care a fost surprinsa armata Romaniei de izbucnirea Primului Razboi Mondial si nu se fereste sa traga si concluziile de rigoare: Magazia de razboi era goala. Ceream razboiul cu o armata goala, lipsita de tot, afara de "minciunile si falsurile" cu care ne-am carpit 30 de ani! Neprevedere si spoiala, de sus si pana jos. [...] Cangrena politicianismului hraparet a svarlit sutele de milioane peste toate, afara de aceasta parghie a tarii, armata, pe care au urgisit-o.