Noumenoir - Flavius Ardelean

 

    „Lizaveta Markov tace si il priveste lung, parca-si lasa pentru o vreme trupul intr-un loc si coboara in barbatul de langa ea; cand iese din nou, zice: Stai aici. Asteapta-ma. Se strecoara afara din asternuturi si se imbraca. Dispare. Fostul scriitor e singur in bezna si nimeni nu-l vede si ar putea foarte bine sa fie si un sambure de caisa, ca n-ar conta defel. Aude dulapul, peretele, ventilatorul. Peretele, apoi din nou dulapul. Talpile goale ale Lizavetei Markov lipaind prin cosmos. Aprinde veioza, ii cere femeia, si barbatul se intinde dupa intrerupator. In lumina becului galbui-oranj, Radu Lenea o vede pe Lizaveta Markov strangand la piept un plic mare, maro, plin ochi de hartii. Se ridica in capul oaselor. Ce e asta? Inima o ia din nou la goana, la vale, la dracu' cu toate! O carte, zice femeia. O carte, repeta barbatul. Zici ca-s amandoi la marginea lumii, unde toate o iau de la capat, zici ca invata din nou sa rosteasca numele lucrurilor. O carte, repeta si Lizaveta Markov. A cui? A lui Alex. Se pare ca a scris-o pe ascuns; cred ca voia sa iasa cu ea, sa o scoata din hotel, dar nu a mai ajuns sa. Ceva s-a intamplat. Cert e ca Alex nu mai e, dar cartea asta a lui e. Liz, tu iti imaginezi ce se poate intampla daca ne gasesc cu asa ceva in casa? Mai ales ca Negrescu a dat pe aici si parea suspicios ca dracu'. E suspicios, confirma si Lizaveta Markov. Stii ce m-a intrebat? Ce? Daca il cunosc pe Radu Lenea. De ce sa intrebe asa ceva, daca nu ar avea suspiciuni legate de noi? Si pe mine m-a intrebat daca te cunosc, zice el. Deci vrea sa stim ca stie. La naiba, Liz, scoate asta din apartamentul meu! Acum! Baby, stai! Acum, Liz, nu vreau asa ceva la mine in casa. Baby, asculta-ma, doar asculta ce am de zis. Barbatul se abtine sa nu o azvarle in hol in fundul gol, cu manuscrisul in brate. Ascult."