Vreti sa stiti ce se poate face cu o plasa de grepuri furate doar de dragul distractiei? Sau ce se poate intampla daca te apropii prea mult de un tablou care brusc devine animat? Ori daca un obiect neidentificat acopera soarele? Sau care sunt gusturile culinare ale unor canibali si de ce s-a mutat Dumnezeu la Sankt Petersburg?

Raspunsurile vor fi, dupa cum ati ghicit, pline de cinism.

 

 

Fragment din cartea "Nu deranjati" de Colectia McSweeney's

 

“In ziua cand incerci hijab-ul, doar ca sa vezi cum e, cineva ti-l smulge cu putere din cap, cu tot cu multe fire de par. Te gandesti ca fetele care se dau dure isi scot cerceii inainte de a se lua la bataie. Te doare tare, te doare cat sa-ti dea lacrimile, dar faci eforturi sa ti le stapanesti. Te rog, ajuta-ma sa nu plang, te rog, te rog, ajuta-ma sa nu plang. E prima ora si Taylor Bryans vede ca-ti tremura buza carnoasa de jos si isi aduce aminte cum l-ai corectat in fata intregii clase cand a raspuns gresit la o lectie (Nu pastai! Seminte! Daa!) si incepe un joc rautacios care se cheama Shala-Are-Muci-Cu-Microbi si zice ca microbii se raspandesc prin clasa si tu te faci tot mai rosie la fata si te inteapa ochii si iti curge nasul de necaz. Iti aduni cata demnitate mai ai si iti re-aranjezi esarfa si o prinzi la loc cu acul. Nu vezi pe nimeni raspandind microbii, nu auzi pe nimeni ca-ti rosteste numele. Esti de piatra. Esti calma. Nu vei plange. Astea nu sunt lacrimi. Suna clopotelul.

Clopotelul suna inca de sase ori, la sfarsitul fiecareia dintre cele sase ore. Si cand ajungi in ziua aia acasa, hijab-ul iti va fi fost smuls din cap de inca sapte ori, de patru ori numai in timpul primei ore; si vei fi fost calcata dinadins de doua ori de catre Taylor Bryans la coada de la cantina si, dupa ore, cateva fete de a opta, trecute bine de pubertate si cu sani mari in sutiene adevarate, te inconjoara ca sa se uite la tine ca la o ciudatenie si sa te traga de hijab in acelasi timp. Si te-ai hotarat deja in privinta lui. Il vei purta in continuare. Fie ce-o fi.”