De mult n-am mai fost atat de convins de calitatea poetica a unei gandiri, cum sunt acum de cea a lui Gabriel Bota. Iar aceasta convingere e un pic inefabila pentru ca se instaleaza pe seama unor interactiuni foarte fine intre eruditie si calitate frusta a limbajelor care se intersecteaza, intre gandul taios si imaginea, uneori, senzorial suculenta, intre filozofeme sofisticate si oralitate cotidiana. De fapt ceea ce traieste cel mai deplin aici este triumful poetic al unui limbaj fara egoitate.

Aurel Codoban