Trecand in revista mai bine de o suta de CV-uri de parlamentari – o simpla mostra care da seama de vastitatea coruptiei autohtone –, Valeriu Nicolae pare sa spuna pentru prima oara un adevar pe care il ignoram stiindu-l: Romania se afla pe mana unei uriase armate de impostori. Cartea pune de fapt in scena o perplexitate: este oare adevarat ce traim? Dand astfel glas unei stupefactii care ne incearca pe toti, autorul a devenit o voce care rasuna in vinovata noastra tacere. Cat priveste linistea instalata in toate partidele in fata acestor pagini ale rusinii, ea vorbeste de la sine despre punctul dramatic in care se afla viata politica de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simtit nevoia sa-si faca din cele cateva sute de pagini care striga la cer munitie de campanie? Parafrazandu-l pe autorul cartii: poporul roman doarme linistit in cel mai cumplit vacarm: tacerea mormantala care urla. — Gabriel Liiceanu

 

Ce s-a intamplat in acesti treizeci de ani? Cum si de ce am ajuns in acest punct in care institutiile sunt capturate de oameni nepregatiti pentru functiile pe care le au? De ce cei mai titrati dintre noi raman cei care nu pot folosi corect limba romana? De ce suntem tara cu cele mai multe doctorate in siguranta nationala, cu cei mai multi politicieni cu multiple licente si macar un doctorat obtinute toate intr-un timp record, adesea cu o presupusa activitate academica si chiar cu abilitare doctorala? De ce suntem o tara cu prezenta foarte scazuta la vot, desi in discutiile private politica si modul in care suntem guvernati sunt o tema recurenta, in care punem multa pasiune? S-a ajuns prea departe, cu personaje mult prea grotesti, in posturi mult prea inalte. — Raluca Pruna, ministru al justitiei 2015–2017