Stiinta nu trebuie sa fie neaparat serioasa, teapana, morocanoasa. De ce, in numele unei triste stiinte, istorici artei vor ca nimeni sa nu rada, de pilda, in fata picturii? Ce Dumnezeu cauta un ditamai melcul in prim-planul unei respectabile Bunevestiri? De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atat de aparte in Adoratia Magilor? De ce parul Mariei Magdalena este atat de lung in picturi? Venus din Urbino este in tablou Osau in alta parte? Cum se face ca Foucault a produs un anacronism atat de evident in analiza consacrata Meninelor?
Structurat in sase scurte fictiuni narative, tot atatea annchete asupra evidentelor vizibilului, inclasabilul volum Nu vedeti nimic ne ofera viziunea pasionala si pasionata a unui dintre cei mai straluciti specialisti in arta Renasterii.
Anchetand cu umor si subtilitate tablouri celebre ale lui Velazquez, Titian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne invata- intr-o declaratie de iubire facuta picturii- sa privim ceea ce vedem.

Fragment din cartea "Nu vedeti nimic" de Daniel Arasse

"Nu va prefaceti surprins. Nu este singura data cand Cossa picteaza o figura ca si cum s-ar afla in spatiul nostru. Cativa ani mai tarziu, in Salonul celor Douasprezece Luni al Palatului Schifanoia din Ferrara, isi va plasa un personaj tot la marginea reprezentarii: asezat pe un zidulet despartitor ce corespunde planului peretilor din salonul de expunere, personajului ii atarna picioarele in afara acestui zidulet si, prin urmare, fictiv vorbind, in spatiul real al salii. Apoi, Cossa nu este nici primul, nici ultimul care picteaza genul acesta de detalii. Pot sa va mai dau un bun exemplu: Bunavestirea lui Filippo Lippi din Biserica Santo Spirito din Florenta. Va mai amintiti vaza transparenta pe care Lippi a plasat-o la marginea tabloului, intre Gabriel si Maria, pe o ridicatura a podelei, jumatate in interiorul reprezentarii si jumatate in exterior? Comparatia este cu atat mai pertinenta cu cat, daca admitem ca melcul reprezinta o metafora rara a Fecioarei care poarta Pruncul, vaza transparenta este clar un simbol cunoscut: la fel cum peretele vazei este strabatut de lumina fara a se sparge, la fel si Fecioara etc. etc. Or, pozitia melcului lui Cossa aduce cu cea a vazei lui Lippi. Prin urmare, fiind plasate in locuri echivalente in doua tablouri care abordeaza aceeasi tema si ambele facand aluzie, iconografic vorbind, la virginala zamislire a lui Isus, cele doua simboluri ale Fecioarei - melcul si vaza - trebuie sa joace un rol echivalent.