Matila Ghyka – nume cu rezonanta istorica in Romania. Dar atat, un nume. Cine a fost? Nepotul lui Grigore Ghica, ultimul domnitor al Moldovei inaintea Unirii Principatelor – ar raspunde un roman. Un savant, un polimat, preocupat de matematica, inginerie, marina, estetica, literatura, istorie, diplomatie, memorialistica – ar raspunde un occidental. Omul care m-a facut sa-l inteleg pe Leonardo da Vinci – ar raspunde marele Salvador Dali.
Pentru prima oara cititorul roman are ocazia de a descoperi o personalitate charismatica si fascinanta, care a reprezentat un punct de cotitura in arhitectura, estetica, muzica, arta vizuala contemporana.

„Convingerea intima care m-a condus la Matila Ghyka si la proportiile armonioase ale numarului de aur si apoi la invatatura lui Gurdjieff a fost ca spiritul nostru descopera o ordine la care niciun animal nu are acces. Fiinta umana are acces la aceasta ordine prin matematica, geometrie, arta si tacere.“ - Peter Brook

„Putem spune fara exagerare ca daca astazi stim ce trebuie sa intelegem, nu doar la modul metaforic, prin gramatica unei opere de arhitectura, a unui menuet, a unei structuri narative, aceasta se datoreaza in buna masura si clarificarilor aduse de Matila Ghyka.“ - Solomon Marcus
Fragment din carte:

"DEFORMARI OPTICE

Sa presupunem ca intr-o creatie arhitecturala sau plastica partea de compozitie a volumelor a fost rezolvata in abstracto, cu planuri si macheta, iar partea de calcul si de verificare a proportiilor rezultante prin grafice plane de tipul Hambidge sau Moessel; atunci cand se trece la executare, se ajunge astfel la o problema pe care am abordat-o doar in treacat in Estetica Proportiilor sub numele generic de „corectii optice"; voi schita rapid cele doua aspecte principale.

I. — Executarea unui proiect ar putea produce, pentru anumite pozitii in care s-ar afla un observator, o deformare accidentala, o ciuntire a „comodularii" cautate, aceasta mutilare provenind pur si simplu din pozitiile monumentului si ochiului. [...]
In realitate, consecintele nu sunt chiar atat de grave: atunci cand un tot organic viu (animal, planta, fiinta umana) sau reprezentarea sa ori o creatie organica, armonica a omului, un edificiu, de pilda, realizeaza prin proportiile sale reciproce euritmia care este menita sa ofere observatorului placerea estetica (placere provenind dintr-un ritm eliberator, „cathartic", dintr-o perceptie a recurentelor analogice, a unitatii in varietate etc.), aceasta euritmie continua sa fie perceputa in mod subconstient, chiar daca anumite parti sunt mascate sau suprimate. Un profil de femeie, conturul unui umar, rotunjimea unei coapse, un fragment de silueta indepartata ii sunt suficiente subconstientului pentru a reconstitui sau ghici armonia ansamblului; o statuie greaca din epoca de aur, mutilata, redusa la un fragment care ar trebui sa fie „inform" (marmurele Parthenonului etc.) ofera intacta melodia exprimata in momentul creatiei sale; caci ritmul arhitectural, tonic, plastic sau cel al unei fiinte vii sunt percepute in ansamblu; faptul ca o parte din proportie lipseste sau este mascata nu afecteaza in general unitatea ritmica a ansamblului (daca aceasta a existat!), nici perceptia ei; reconstituirea in spiritul celui care efectueaza observarea este, ca sa zicem asa, automata. "