Prefata de Sorin Alexandrescu.

Nunta in cer are o constructie neobisnuita. Doi prieteni isi petrec o noapte intreaga povestindu-si, pe rand, intalnirea cu o mare dragoste, pe care, la un moment dat, fiecare a pierdut-o, fara a intelege, niciunul, de ce, dar si fara a o putea uita. Mai intai povesteste Mavrodin intalnirea lui cu Ileana, apoi Hasnas pe cea cu Lena. Treptat, ei realizeaza, ca si cititorul romanului, ca ambii au intalnit de fapt una si aceeasi femeie, dar la varste diferite, desi nicio a treia sursa nu confirma aceasta coincidenta. Mai mult, ordinea povestirilor este cronologic inversa in raport cu cele din realitate, dupa cum o reconstituie finalmente cititorul: Hasnas a intalnit-o primul, chiar cand era adolescenta, si doar mai tarziu Mavrodin, cand ea se intorsese din strainatate, unde se refugiase tocmai din cauza rateului relatiei precedente cu Hasnas. In roman, Ma­vrodin, un scriitor debutant de succes, relateaza, ca prim po­ves­titor, intalnirea cu Ileana, o tanara femeie tocmai rein­toarsa din Occident, unde el a inteles ca plecase dupa o mare deziluzie in Romania, la ceva timp dupa primul razboi mon­dial. Hasnas il asculta, din ce in ce mai interesat, dar tacut. Abia dupa sfarsitul povestirii lui Mavrodin despre esecul relatiei cu Ileana incepe Hasnas o a doua povestire, relatand intalnirea intr-un tren in timpul primului razboi mondial, in tara, a unei fetite, Lena, pierduta de matusa ei, ca si mai tarziu reintalnirea Lenei intr-un alt tren, acum spre Italia, urmat de un episod de dragoste cu ea la Venetia. Ambii po­ves­titori isi dau astfel seama treptat, fara a o confirma insa niciunul ca atare, ca Ileana si Lena erau de fapt una si aceeasi persoana, iar ei isi istorisisera dragostele lor in ordine invers cronologica fata de cea reala. - Sorin Alexandrescu [din Prefata]

Nunta in cer este o Maitreyi autohtona, in care Maitreyi a luat numele de Ileana. Este, incontestabil, acelasi mare imn de iubire, aceeasi puritate de sentiment si o aceeasi fina si ciudata substanta din care este modelata eroina. Exaltarea lirica se transforma insa in epic vioi, exotismul preferat in valori comune, mult reale si expresive. - Octav Sulutiu