Problematica adevarului este centrala in opera lui Pirandello. Ceea ce-l tulbura pe personajul pirandellian, impingandu-l uneori la autodistrugere, este tocmai confruntarea cu adevarurile celorlalti, care sunt pentru el tot atatea neadevaruri: el descopera cu uluire ca tot ce crede, uneori chiar cu sfintenie, despre sine si lumea lui nu este perceput la fel si de semeni, care, de cele mai multe ori, vad si simt exact contrariul. Acest relativism, care depaseste sfera cunoasterii, devenind determinare ontologica, este trait cu consecinte diferite, dar intotdeauna dramatice, de multi protagonisti ai nuvelelor. Viziuni despre sine si lume cladite in timp, ordini meticulos construite, lupte duse pentru afirmarea propriilor adevaruri, sentimente de prietenie si de iubire, intregi microuniversuri se naruie la intalnirea dezvrajita cu adevarul celuilalt, intocmai ca niste castele din carti de joc. In imaginarul pirandellian doar moartea mai rivalizeaza, in efectele sale devastatoare, cu constientizarea acestui relativism. - Miruna Bulumete

 

Ilustratia copertei: Richard Dadd, Scena Bacanala (detaliu)