Ghidati de simpaticele si enigmaticele doamne Cine, Ce si Care, Meg si Charles Wallace, doi frati aparte, pornesc intr-o calatorie fantastica prin spatiu si timp. Ajutati de Calvin, prietenul lor, tesereaza in cautarea tatalui lor, care a disparut misterios cu mai multi ani in urma.

 

    Fragment: 

 

    „CAPITOLUL X

    Zero absolut 

 

    Primul semn ca-si recapatase cunostinta fu senzatia de frig. Apoi sunetul. Auzi voci care parca pluteau peste o pustietate arctica. Incet, incet, sunetele inghetate devenira inteligibile si Meg isi dadu seama ca erau tatal ei si Calvin. Nu il auzi pe Charles Wallace. Incerca sa deschida ochii dar pleoapele nu se clintira. Incerca sa se ridice in capul oaselor, dar nu reusi sa se miste. Se chinui sa se intoarca pe o parte, sa-si miste mainile, picioarele, dar in zadar. Simtea ca inca are trup, insa un trup lipsit de viata, ca de marmura.

    Auzi mai intai vocea de gheata a Iui Calvin:

   - Inima-i bate foarte incet...

    Apoi vocea tatalui ei:

   - Dar bate! E vie!

   - De-abia... 

   - La inceput n-am simtit bataia inimii. Parea moarta! 

   - Da.

   - Pe urma i-am simtit bataile inimii si erau foarte rare. Apoi tot mai repezi. Nu trebuie decat s-asteptam.

    Cuvintele tatalui parca se sfaramau, ca si cum s-ar fi desprins dintr-un bloc de gheata. 

   - Da. Aveti dreptate... zise Calvin.

    Meg ar fi vrut atat de mult sa le poata spune: „Sunt vie! Cat se poate de vie! Doar c-am fost preschimbata in stana de piatra!" Dar nici gura nu o asculta mai mult decat trupul incremenit. Auzi din nou vocea lui Calvin:

   - In orice caz, ati salvat-o! Ne-ati salvat pe amandoi. N-am mai fi rezistat prea mult. IC e mult mai puternic De fapt, cum am reusit? Cum de-am rezistat atat de mult?

    Domnul Murry: 

   - IC nu-i obisnuit sa i se impotriveasca nimeni. Doar asa am reusit sa nu ma las absorbit. De mii de secole nicio minte n-a incercat, niciodata, sa i se opuna si-atunci anumiti centri nervosi s-au slabit si s-au atrofiat, nefiind folositi. Daca nu veneati voi, nu stiu cat mai rezistam. Mai aveam putin si cedam.”