O calatorie spre marea interioara. Volumul 2: Imperiul fara frontiere

Exista, cred, printr-o dispozitie a soartei, locuri pe care le definesc monumentele si locuri in care exulta istoria; asezari de piatra si asezari de vorbe; sedii ale materiei si sedii ale povestii. Pergamul este din cea de a doua categorie. El nu trebuie privit ca o ruina care spune povesti, ci ca o poveste care inflameaza ruinele, cu atat mai mult cu cat sunt mai neconcludente. Iata, de pilda, resturile defunctei biblioteci: o gramada de tandari (care par venite direct din natura, fara sa fi reprezentat vreodata ceva), peste care troneaza in neoranduiala calupuri mari de piatra cenusie, urata. Ca sa intelegi, trebuie sa adaugi totul din imaginatie sau din memorie; ca sa poti crede, trebuie sa-ti repeti mereu povestea: cateva secole, intre pietrele acestea, au dormit manuscrise (doua sute de mii!) de literatura, de filosofie, de stiinta; rezumat al mintilor intelepte din alte cateva secole; sute de ani, milioane de ganduri au germinat in spatiul acesta, gol acum, scapat din mana vremii, retrocedat aerului indiferent. - Romulus Rusan