Isabel Favor, autoarea unor carti de succes despre implinire personala, a sacrificat totul ca sa-si cladeasca un imperiu. Insa in doar cateva zile totul se naruie — contabilul fuge cu banii, logodnicul o paraseste, iar reputatia ii este distrusa. Isabel descopera ca poate sa organizeze viata oricui, insa nu si pe a ei. Ruinata, abandonata si dezamagita, se indreapta spre Italia in cautarea linistii sufletesti. Lorenzo Gage isi castiga existenta comitand crime... pe marele ecran. Chipes si talentat, Lorenzo simte totusi ca ii lipseste ceva in viata, iar vacanta in Italia poate fi un prilej sa reflecteze la ce a neglijat pe plan personal. Dar cand o zareste pe Isabel, gandul de a o seduce pe aceasta femeie aparent inabordabila il face sa uite ca uneori i-ar fi placut sa joace si rolul de baiat bun. Curand, Isabel isi da seama ca a evadat dintr-un haos ca sa nimereasca in altul. Nici macar casa izolata din Toscana nu-i poate oferi refugiul de care are nevoie — nu cand localnicii vor sa o alunge si planul ei de a-si recapata reputatia esueaza. Dar mai ales, nu cand barbatul care a pacalit-o refuza sa o lase in pace. Insa uneori este nevoie doar de un loc special, de o iubire speciala si de o clipa de ragaz pentru ca viata sa implineasca si cele mai frumoase promisiuni. 

     Fragment din romanul "O clipa de ragaz" de Susan Elizabeth Philips:

    “Isi aprinse o tigara. De ce trebuia sa fie atat de al naibii de voluntara? Avea sa explodeze de furie odata ce descoperea ca avea sa joace rolul unui pedofil. Ba mai mult, Isabel stia cat de mult timp petrecuse cu fetele. Avea s-o duca mintea sa priceapa intr-o fractiune de secunda ca se jucase cu ele ca parte a eforturilor de documentare. Apoi avea sa se dezlantuie cu adevarat iadul pe pamant, iar el avea sa piarda putinul respect pe care reusise sa il castige in ochii ei. Tipic pentru viata lui.
    Trase cu sete din tigara. Aceasta era pedeapsa lui pentru ca intrase intr-o relatie cu o femeie virtuoasa. Bunatatea ei nebuneasca il prinsese in cursa, iar acum suferea consecintele. Mancarea nu mai era la fel de gustoasa cand nu erau impreuna; nici muzica nu-i mai parea la fel de dulce.
    Ar fi trebuit sa inceapa sa se plictiseasca de ea. In schimb se plictisea fara ea.
    Ar fi putut sa ii reintre in gratii cu o simpla scuza. Imi pare rau ca ti-am ascuns asta. Ei nu i-ar fi trecut prin minte sa ii poarte pica si pe mai departe si, spre deosebire de el, ea nu stia cum sa stea posomorata. Merita o scuza, dar ce ar fi urmat apoi? Dumnezeule indurator, incepuse sa se indragosteasca de el. Ren refuzase sa o recunoasca, chiar si in sinea lui, dar ea ii transmitea telegrafic emotiile ei. O vedea in ochii ei, o auzea in vocea ei. Cea mai inteligenta femeie pe care o cunoscuse vreodata si se indragostea de un barbat care lasa dare invizibile de murdarie pe pielea ei de fiecare data cand o atingea. Si cel mai rau lucru - cel pentru care nu se putea ierta: cat de placut era sa primesti iubirea unei femei virtuoase.”