Viata e plina de suferinta si ai zice ca nu e nevoie si de o literatura care sa ne aminteasca de asta. Cu toate acestea, „O femeie la doctor” e un roman al optimismului si al poftei de viata, al dragostei si al generozitatii sacrificiului. Stijn, caruia viata i-a dat cam tot ce se poate da pentru a-I lua apoi o mare parte inapoi, e un barbat tanar, inteligent, de success, cu o sotie superba, Carmen, si o fetita minunata, Luna.

Romanul autobiografic „O femeie la doctor” descrie momentul de declin al acestei vieti de familie linistite si promitatoare, cand Carmen se imbolnaveste de cancer. Totul se sparge si bulversarea pe care o aduce boala in vietile lor creeaza tensiune si panica, speranta si iluzie, ii departeaza si ii apropie.   In ciuda tragismului subiectului, romanul este o oda a bucuriei, a optimismului, a unui “carpe diem” total si nedisimulat. E o convingatoare lectie de viata despre moarte si la fel, o reteta a supravietuirii. Carmen, confruntandu-se cu boala si cu iminenta neantului, are o filozofie de viata atat de sanatoasa incat nu doar celelalte personaje sunt contaminate de aceasta, ci si cititorii.  Prin experienta si in viziunea lui Carmen, moartea nu e decat o alta forma de a exista.

E un roman al contrastelor: tema este tragica, dar ritmul e alert si stilul plin de umor si ironie, secventele alterneaza intre acut si liric, intre detaliu biologic sec si induiosatoare secvente calde, umane.

Nu atat coplesitoare prin sensibilitate literara, cat prin realismul ei, „O femeie la doctor” este un panegiric inchinat sotiei, iubirii, datoriilor noastre umane, fortei de a continua si dupa terminus. Kluun transforma prin cartea sa un diagnostic necrutator, cancerul, intr-o boala invinsa, caci dincolo de alte mesaje, romanul acesta este si exercitiul de exorcizare a durerii scriitorului, care incearca prin scris sa se vindece si sa mearga mai departe.