Inedita, interesanta, captivanta.

Sinceritatea ar trebui să fie prima calitate a unui bun istoric. FLORIN CONSTANTINIU, regratatul istoric român, reușește să ne prezinte istoria românilor dintr-o perspectivă personală, obiectivă, sinceră, după cum ne sugerează și titlul cărții, ușor neconvențional, O ISTORIE SINCERĂ A POPORULUI ROMÂN.

Fiind la mijloc o lucrare de sinteză, avem de a face cu periodizare calsică a istoriei românilor (istoria veche, istoria medievală, istoria modernă, istoria contemporană). De subliniat, sintagmele concise, fără menajamente, ușor acide, atunci când punctează momente cruciale din istoria românilor: conflictul asimetric (atunci când face aluzie la confruntarea inegală și seculară dintre Țările Române și Impriul Otoman), "cele două libertăți românești" (referire evidentă la întemeierea Moldovei și Țării Românești, obținerea de către acestea a independenței pe cale armata, independență relativă în evul mediu, cele două state românești extracarpatice trebuind să accepte suzeranitatea, subordonarea față de statele vecine mai puternice, regatele Poloniei și Ungariei), plecarea regelui playboy (abdicarea forțată a regelui Carol al II-lea, 6 septembrie 1940), furtuna se apropie (trimitere clară la deteriorarea situației interne a regimului ceaușist în a doua parte a anilor 1980).

Îmi permit să citez din opera lui Francois Fenelon, sciitor francez, "Ce poate fi mai plăcut și mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniștit, împăcat cu tine însuți, neavând nici de se te teme, nici ce inventa?", care apar și pe coperta spate a prezentei lucrări.