Ca o amprenta a naturalismului se observa in romanul O pagina de dragoste, scris cu o rara gingasie, inclinatia autorului pentru cazurile patologice si aspectele morbide ale vietii, cat si asocierea ideilor legate de fiziologie si ereditate. Fascinant de descoperirile biologiei si medicinei din vremea sa, Zola a avut ideea sa aplice si in acest roman metodele stiintelor experimentale pentru a construi destinele personajelor sale.
In plus, Zola naturalistul supune atentiei cititorului un stuidiu atent asupra societatii, in special asupra mediului burghezilor instariti din Paris, dominati de pasiunea pentru mondenitati, pentru baluri si distractii frivole, cat si de grija pentru pastrarea aparentelor de virtute, de buna-cuviinta si de cordialitate. In acest fel Zola denunta intr-o maniera voit neutra, aparent obiectiva, imoralitatea, ipocrizia si bonomia surazatoare a acestei societati "alese".
Romanul istoriseste o experienta de viata, dureroasa, tulburatoare, dar perfect verosimila: evolutia unei iubiri interzise, a unei pasiuni ce pune stapanire progresiv pe doi oameni cinsititi, inzestrati cu multa intelegere si bunatate, Helene si doctorul Henri Deberle.