O parabola - William Faulkner

Fragment din romanul "O parabola" de William Faulkner:

"Cartierul general al primei sale brigazi era pivnita unei ferme distruse. Erau inauntru mai multe persoane, dar nu ramase acolo indeajuns de mult timp ca sa o fi recunoscut pe vreuna dintre ele, chiar daca ar fi vrut sau ar fi incercat s-o faca. Aproape imediat era din nou afara, smulgandu-si bratul din mana aghiotantului care fusese cu el la postul de observatie atunci cand esuase atacul. Insa lua plosca, coniacul lipsit de efect, ca apa chioara statuta in gatlejul lui, usor incalzit de caldura trupului aghiotantului, fara gust. Pentru ca acesta era in sfarsit, unul dintre momentele rare in singuratatea si superbia functiei sale de comanda, cand putea fi generalul Gragnon fara a mai fi in acelasi timp si generalul de divizie Gragnon.
- Ce... incepu.
- Veniti, spuse aghiotantul repede.
Insa comandantul de divizie isi smuci iarasi bratul din mana aghiotantului, nu urmandu-l, ci precedandu-l o scurta distanta in curtea fermei, apoi oprindu-se si intorcandu-se spre el.
- Acum, zise.
- Nici macar nu v-au spus? se interesa aghiotantul. El nu raspunse, imobil, masiv precum un taur si indestructibil; si, asemenea unui taur, desavarsit de calm. Aghiotantul continua: Opresc totul. Intregul nostru front... nu doar divizia noastra si corpul nostru de armata, ci intregul front francez - a oprit focul la amiaza cu exceptia patrulelor aeriene si a artileriei, cum e bateria aia de acolo, de la colt. Si nici aviatorii nu mai traverseaza liniile; doar patruleaza in sus si in jos de-a lungul frontului nostru, si ordinele pentru artilerie au fost sa bata, nu pe bosi, ci intre noi si ei, peste ceea ce americanii numesc tara nimanui. Si nemtii fac acelasi lucru cu artileria si aviatia lor; si englezii, si americanii au ordin sa opreasca focul la ora cincisprezece, sa vada daca nemtii au sa faca acelasi lucru in fata lor.
Comandantul de divizie il privea fix.
- Nu e numai divizia noastra; sunt toti; noi si nemtii si ei."