O paranteza in timp
Lansata in 2015 la initiativa editurii britanice Hogarth si preluata deja in 28 de tari, aceasta serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de catre scriitori de faima internationala, care le reimagineaza pentru secolul XXI.
O paranteza in timp este o Poveste de iarna contemporana, scrisa cu verva care o caracterizeaza pe Jeanette Winterson. In locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul il va cunoaste pe Leo, magnatul londonez casatorit cu MiMi, o cantareata de origine franceza. Cand Xeno, prietenul acestuia din copilarie, se intoarce pe neasteptate, Leo crede ca exista o legatura amoroasa intre el si MiMi, suspiciune care merge pana la obsesie si autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscuta de Leo, in ciuda tuturor evidentelor, se va naste sub semnul acestei inchipuite tradari, iar drumul vietii ei va deschide o paranteza in timp, una pe care numai dragostea parinteasca o va mai putea inchide in chip fericit.
Fragment din roman:
"Indura-te de mine; inserarea se lasa repede;
Intunericul se adanceste; Doamne, ai mila;
Atunci cand altii nu-mi pot veni in ajutor si mangaierile pier,
Tu, Ajutor al celor neputinciosi, indura-te de mine.
In dimineata asta, congregatia e impresionanta. Suntem cam doua de mii de suflete, si umplem biserica. Inundatiile n-au impiedicat pe nimeni sa vina. Pastorul spune „Multe ape nu pot stinge dragostea, si nici potoapele n-o s-o inece".
Asta e din Cantecul lui Solomon. Cantam ceea ce stim.
Biserica Nasterii Domnului a inceput intr-o baraca, a devenit o casa si a ajuns un mic oras. Majoritatea sunt negri. Sunt si cativa albi. Albilor le e mai greu sa creada in ceva in care sa creada. Se blocheaza la niste amanunte, cum ar fi cele sapte zile ale Creatiei si Invierea. Eu nu-mi fac griji in legatura cu nimic de genul asta. Daca nu exista Dumnezeu, n-o sa-mi fie mai rau cand o sa fiu mort. O sa fiu pur si simplu mort. Daca exista Dumnezeu, ei bine, OK, inteleg ce spuneti: deci unde e acest Dumnezeu?
Nu stiu unde e Dumnezeu, dar banuiesc ca Dumnezeu stie unde sunt. El detine prima aplicatie globala. Gaseste-l pe Shep.
Asta sunt eu. Shep.
Traiesc linistit cu fiul meu, Clo. El are douazeci de ani. S-a nascut aici. Mama lui era din Canada, iar parintii ei din India. Banuiesc ca eu am venit aici pe o corabie cu sclavi — OK, nu eu personal, ci ADN-ul meu, cu Africa bine intiparita in el. Locul in care ne aflam acum, New Bohemia, era odinioara o colonie franceza. Plantatii de zahar, resedinte coloniale impozante, frumusetea si oribilitatea ingemanate. Balustradele din fier forjat pe care le adora turistii. Micile cladiri de secol optsprezece zugravite in roz, galben sau albastru. Fatadele de lemn ale magazinelor cu ferestrele lor uriase boltite inspre strada. Aleile cu usi intunecate care conduc catre doamnele ce ofera pla cere.
Apoi e fluviul. Larg, asa cum era pe vremuri viitorul. Apoi este muzica — intotdeauna, o femeie canta din gura undeva, iar un batran la banjo. Poate e doar o pereche de maracase pe care o fata le scutura langa casa de marcat. Poate e o vioara ce iti aminteste de mama ta. Poate e o melodie care te face sa vrei sa uiti. Oricum, ce e memoria altceva decat o disputa dureroasa cu trecutul? "
O paranteza in timp este o Poveste de iarna contemporana, scrisa cu verva care o caracterizeaza pe Jeanette Winterson. In locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul il va cunoaste pe Leo, magnatul londonez casatorit cu MiMi, o cantareata de origine franceza. Cand Xeno, prietenul acestuia din copilarie, se intoarce pe neasteptate, Leo crede ca exista o legatura amoroasa intre el si MiMi, suspiciune care merge pana la obsesie si autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscuta de Leo, in ciuda tuturor evidentelor, se va naste sub semnul acestei inchipuite tradari, iar drumul vietii ei va deschide o paranteza in timp, una pe care numai dragostea parinteasca o va mai putea inchide in chip fericit.
Fragment din roman:
"Indura-te de mine; inserarea se lasa repede;
Intunericul se adanceste; Doamne, ai mila;
Atunci cand altii nu-mi pot veni in ajutor si mangaierile pier,
Tu, Ajutor al celor neputinciosi, indura-te de mine.
In dimineata asta, congregatia e impresionanta. Suntem cam doua de mii de suflete, si umplem biserica. Inundatiile n-au impiedicat pe nimeni sa vina. Pastorul spune „Multe ape nu pot stinge dragostea, si nici potoapele n-o s-o inece".
Asta e din Cantecul lui Solomon. Cantam ceea ce stim.
Biserica Nasterii Domnului a inceput intr-o baraca, a devenit o casa si a ajuns un mic oras. Majoritatea sunt negri. Sunt si cativa albi. Albilor le e mai greu sa creada in ceva in care sa creada. Se blocheaza la niste amanunte, cum ar fi cele sapte zile ale Creatiei si Invierea. Eu nu-mi fac griji in legatura cu nimic de genul asta. Daca nu exista Dumnezeu, n-o sa-mi fie mai rau cand o sa fiu mort. O sa fiu pur si simplu mort. Daca exista Dumnezeu, ei bine, OK, inteleg ce spuneti: deci unde e acest Dumnezeu?
Nu stiu unde e Dumnezeu, dar banuiesc ca Dumnezeu stie unde sunt. El detine prima aplicatie globala. Gaseste-l pe Shep.
Asta sunt eu. Shep.
Traiesc linistit cu fiul meu, Clo. El are douazeci de ani. S-a nascut aici. Mama lui era din Canada, iar parintii ei din India. Banuiesc ca eu am venit aici pe o corabie cu sclavi — OK, nu eu personal, ci ADN-ul meu, cu Africa bine intiparita in el. Locul in care ne aflam acum, New Bohemia, era odinioara o colonie franceza. Plantatii de zahar, resedinte coloniale impozante, frumusetea si oribilitatea ingemanate. Balustradele din fier forjat pe care le adora turistii. Micile cladiri de secol optsprezece zugravite in roz, galben sau albastru. Fatadele de lemn ale magazinelor cu ferestrele lor uriase boltite inspre strada. Aleile cu usi intunecate care conduc catre doamnele ce ofera pla cere.
Apoi e fluviul. Larg, asa cum era pe vremuri viitorul. Apoi este muzica — intotdeauna, o femeie canta din gura undeva, iar un batran la banjo. Poate e doar o pereche de maracase pe care o fata le scutura langa casa de marcat. Poate e o vioara ce iti aminteste de mama ta. Poate e o melodie care te face sa vrei sa uiti. Oricum, ce e memoria altceva decat o disputa dureroasa cu trecutul? "
PRP: 32.00 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
9.52Lei
9.52Lei
32.00 LeiPrimești 9 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Lansata in 2015 la initiativa editurii britanice Hogarth si preluata deja in 28 de tari, aceasta serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de catre scriitori de faima internationala, care le reimagineaza pentru secolul XXI.
O paranteza in timp este o Poveste de iarna contemporana, scrisa cu verva care o caracterizeaza pe Jeanette Winterson. In locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul il va cunoaste pe Leo, magnatul londonez casatorit cu MiMi, o cantareata de origine franceza. Cand Xeno, prietenul acestuia din copilarie, se intoarce pe neasteptate, Leo crede ca exista o legatura amoroasa intre el si MiMi, suspiciune care merge pana la obsesie si autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscuta de Leo, in ciuda tuturor evidentelor, se va naste sub semnul acestei inchipuite tradari, iar drumul vietii ei va deschide o paranteza in timp, una pe care numai dragostea parinteasca o va mai putea inchide in chip fericit.
Fragment din roman:
"Indura-te de mine; inserarea se lasa repede;
Intunericul se adanceste; Doamne, ai mila;
Atunci cand altii nu-mi pot veni in ajutor si mangaierile pier,
Tu, Ajutor al celor neputinciosi, indura-te de mine.
In dimineata asta, congregatia e impresionanta. Suntem cam doua de mii de suflete, si umplem biserica. Inundatiile n-au impiedicat pe nimeni sa vina. Pastorul spune „Multe ape nu pot stinge dragostea, si nici potoapele n-o s-o inece".
Asta e din Cantecul lui Solomon. Cantam ceea ce stim.
Biserica Nasterii Domnului a inceput intr-o baraca, a devenit o casa si a ajuns un mic oras. Majoritatea sunt negri. Sunt si cativa albi. Albilor le e mai greu sa creada in ceva in care sa creada. Se blocheaza la niste amanunte, cum ar fi cele sapte zile ale Creatiei si Invierea. Eu nu-mi fac griji in legatura cu nimic de genul asta. Daca nu exista Dumnezeu, n-o sa-mi fie mai rau cand o sa fiu mort. O sa fiu pur si simplu mort. Daca exista Dumnezeu, ei bine, OK, inteleg ce spuneti: deci unde e acest Dumnezeu?
Nu stiu unde e Dumnezeu, dar banuiesc ca Dumnezeu stie unde sunt. El detine prima aplicatie globala. Gaseste-l pe Shep.
Asta sunt eu. Shep.
Traiesc linistit cu fiul meu, Clo. El are douazeci de ani. S-a nascut aici. Mama lui era din Canada, iar parintii ei din India. Banuiesc ca eu am venit aici pe o corabie cu sclavi — OK, nu eu personal, ci ADN-ul meu, cu Africa bine intiparita in el. Locul in care ne aflam acum, New Bohemia, era odinioara o colonie franceza. Plantatii de zahar, resedinte coloniale impozante, frumusetea si oribilitatea ingemanate. Balustradele din fier forjat pe care le adora turistii. Micile cladiri de secol optsprezece zugravite in roz, galben sau albastru. Fatadele de lemn ale magazinelor cu ferestrele lor uriase boltite inspre strada. Aleile cu usi intunecate care conduc catre doamnele ce ofera pla cere.
Apoi e fluviul. Larg, asa cum era pe vremuri viitorul. Apoi este muzica — intotdeauna, o femeie canta din gura undeva, iar un batran la banjo. Poate e doar o pereche de maracase pe care o fata le scutura langa casa de marcat. Poate e o vioara ce iti aminteste de mama ta. Poate e o melodie care te face sa vrei sa uiti. Oricum, ce e memoria altceva decat o disputa dureroasa cu trecutul? "
O paranteza in timp este o Poveste de iarna contemporana, scrisa cu verva care o caracterizeaza pe Jeanette Winterson. In locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul il va cunoaste pe Leo, magnatul londonez casatorit cu MiMi, o cantareata de origine franceza. Cand Xeno, prietenul acestuia din copilarie, se intoarce pe neasteptate, Leo crede ca exista o legatura amoroasa intre el si MiMi, suspiciune care merge pana la obsesie si autodistrugere. Perdita, fiica nerecunoscuta de Leo, in ciuda tuturor evidentelor, se va naste sub semnul acestei inchipuite tradari, iar drumul vietii ei va deschide o paranteza in timp, una pe care numai dragostea parinteasca o va mai putea inchide in chip fericit.
Fragment din roman:
"Indura-te de mine; inserarea se lasa repede;
Intunericul se adanceste; Doamne, ai mila;
Atunci cand altii nu-mi pot veni in ajutor si mangaierile pier,
Tu, Ajutor al celor neputinciosi, indura-te de mine.
In dimineata asta, congregatia e impresionanta. Suntem cam doua de mii de suflete, si umplem biserica. Inundatiile n-au impiedicat pe nimeni sa vina. Pastorul spune „Multe ape nu pot stinge dragostea, si nici potoapele n-o s-o inece".
Asta e din Cantecul lui Solomon. Cantam ceea ce stim.
Biserica Nasterii Domnului a inceput intr-o baraca, a devenit o casa si a ajuns un mic oras. Majoritatea sunt negri. Sunt si cativa albi. Albilor le e mai greu sa creada in ceva in care sa creada. Se blocheaza la niste amanunte, cum ar fi cele sapte zile ale Creatiei si Invierea. Eu nu-mi fac griji in legatura cu nimic de genul asta. Daca nu exista Dumnezeu, n-o sa-mi fie mai rau cand o sa fiu mort. O sa fiu pur si simplu mort. Daca exista Dumnezeu, ei bine, OK, inteleg ce spuneti: deci unde e acest Dumnezeu?
Nu stiu unde e Dumnezeu, dar banuiesc ca Dumnezeu stie unde sunt. El detine prima aplicatie globala. Gaseste-l pe Shep.
Asta sunt eu. Shep.
Traiesc linistit cu fiul meu, Clo. El are douazeci de ani. S-a nascut aici. Mama lui era din Canada, iar parintii ei din India. Banuiesc ca eu am venit aici pe o corabie cu sclavi — OK, nu eu personal, ci ADN-ul meu, cu Africa bine intiparita in el. Locul in care ne aflam acum, New Bohemia, era odinioara o colonie franceza. Plantatii de zahar, resedinte coloniale impozante, frumusetea si oribilitatea ingemanate. Balustradele din fier forjat pe care le adora turistii. Micile cladiri de secol optsprezece zugravite in roz, galben sau albastru. Fatadele de lemn ale magazinelor cu ferestrele lor uriase boltite inspre strada. Aleile cu usi intunecate care conduc catre doamnele ce ofera pla cere.
Apoi e fluviul. Larg, asa cum era pe vremuri viitorul. Apoi este muzica — intotdeauna, o femeie canta din gura undeva, iar un batran la banjo. Poate e doar o pereche de maracase pe care o fata le scutura langa casa de marcat. Poate e o vioara ce iti aminteste de mama ta. Poate e o melodie care te face sa vrei sa uiti. Oricum, ce e memoria altceva decat o disputa dureroasa cu trecutul? "
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
Allly
23/12/2021 21:00
Achiziție verificată
Chiar daca versiunea in engleza e de preferat, surprinzand talentul de neegalat al lui Jeanette, si editia Humanitas merita citita.
Arată mai mult
LUCY
25/01/2021 16:43
Achiziție verificată
Mi-a plăcut mult această carte, dar uneori a fost previzibilă. Acțiunea este una dinamică, complexă și destul de zbuciumată. Te ține în suspans până la sfârșitul operei. Limbajul este unul actual, modern care pune în discuție și homosexualitatea. Autoarea prezintă într-o viziune modernă și contemporană subiectul operei lui Shakespeare. Recomand!!
Arată mai mult
2 din 2 de rezultate
