Fragment din volumul "O scurta istorie ilustrata a romanilor" de Neagu Djuvara:

 

    „Descalecatul in Moldova

    Ceea ce se intampla in Moldova, cam in acelasi timp, seamana si totusi se deosebeste de cele pomenite mai sus privind Tara Romaneasca. In Moldova in mod cert a fost un descalecat, adica venirea de dincolo de Carpati a unui grup care a cucerit actuala Moldova. Cum s-a intamplat? S-au purtat mai intai lupte ale regilor Ungariei, ajutati de supusii lor romani, impotriva tatarilor, pentru a-i indeparta de granita Carpatilor. Ungurii si romanii au trecut muntii, i-au invins pe tatari, iar regele Ungariei, multumit de serviciile unuia dintre voevozii din Maramures, pe nume Dragos, il lasa stapan peste un teritoriu in Moldova, unde se inchegasera mai de mult mici unitati politice, in legatura, probabil, cu cnezatul Halici (Galitia). Dragos este deci la inceput in fruntea a ceea ce se numea, in termeni feudali, o „marca" a regatului ungar la rasarit de Carpati. Intamplarea face insa ca la foarte putini ani dupa aceasta stabilire a lui Dragos in Moldova, o familie, tot din Maramures, rivala cu familia lui, familia unui Bogdan, se razvrateste impotriva regelui Ungariei, trece in Moldova si ii alunga pe descendentii lui Dragos. De-acum incepe o noua dinastie, a Bogdanestilor — li s-a spus, in istoriografia moderna, Musatini, din cauza unei femei, Margareta Musata. (Istoricul iesean Stefan Gorovei a aratat de curand, cu argumente convingatoare, ca data traditionala a descalecatului lui Dragos [1359] era gresita. Dragos trebuie sa se fi stabilit in Moldova o data cu marile campanii antitatare ale regelui Ludovic, adica intre 1345 si 1347, iar  indepartarea succesorilor lui de catre Bogdan si clanul sau s-ar fi petrecut la 1363.)

    Si iata, descendentii lui Bogdan devin adevaratii intemeietori ai principatului autonom al Moldovei. Primul nucleu al noului voevodat a fost pe raul Moldova, de unde numele pastrat de tara, iar capitala la Baia pe raul Siret. A doua capitala a fost la Suceava. Extinderea autoritatii voevodului asupra formatiunilor care existau mai inainte s-a facut treptat, dar destul de repede, deoarece chiar din anii 1390 domnul de la Suceava se intitula „stapan pana la mare" - insemnand ca, in afara de o cetate sau doua, luase „Basarabia” de la munteni si unguri. La acea epoca, strainii sunt constienti de paralelismul destinelor celor doua tinuturi romanesti. Cand vorbesc despre Ungrovlahia, ei se refera la Tara Romaneasca, iar Moldova apare in unele documente cu numele de Valahia. Pentru a pastra o relativa libertate de miscare, voevozii moldoveni ba accepta sa ramana vasali ai regelui Ungariei, ba devin vasali ai altui rege, rival cu regele Ungariei si anume regele Poloniei.

    Este momentul sa spunem cateva cuvinte despre structura acestui mic stat romanesc — mai rar discutata in cartile de istorie. Avem de a face aici cu o impartire a puterii intre voevod si marii boieri. De pilda, atunci cand un voevod moldovean se duce in Polonia pentru a depune, ca peste tot in Europa, juramantul de credinta in fata suzeranului sau, regele Poloniei, se scrie pe urma un hrisov, o charta prin care voevodul spune: „Eu fagaduiesc sa vin cu osti daca esti atacat de vecini...", dar regele Poloniei cere ca acest tratat sa fie iscalit si de marii boieri. Uneori, exista chiar un tratat alaturat, numai cu acesti mari boieri.”