Intr-o "cugetare" din 4 iunie 1927, Svevo afirma: "Ci­ne citeste un roman trebuie sa aiba senzatia ca aude povestindu-i-se un lucru intamplat cu adevarat. Cu atat mai mult trebuie sa creada aceasta cel care il scrie, chiar daca stie ca in realitate nu s-a intamplat niciodata. Ima­gi­natia este o adevarata aventura. Fereste-te sa o notezi prea repede, pentru ca o vei reda patrata si putin potrivita cu tabloul tau. Trebuie sa ramana fluida, precum viata insasi, care este si devine."

Romanele lui Svevo, Una Vita (O viata, 1892), Senilitŕ (Senilitate, 1898) si La Coscienza di Zeno (Constiinta lui Zeno, 1923) descriu o arie de interferenta intre poetica ve­ri­smului (versiunea italiana a realismului si natura­lis­­mului) si orientarea mai noua, cu larga audienta euro­peana, a prozei de analiza psihologica, sustinuta, in ultimul ro­man, de interesul pentru psihanaliza. Cornel Mihai Ionescu