De la autoarea bestsellerurilor O iubeam si Impreuna
La douazeci si patru de ani, Mathilde si-a abandonat studiile de master pentru o slujba insipida si comoda, locuieste cu chirie intr-un apartament impreuna cu doua fete serioase si plictisitoare, se impiedica in relatii sentimentale pasagere si isi ineaca nefericirea in bautura. Totusi, din ziua nefasta cind pierde plicul cu cei 10.000 de euro destinati renovarii locuintei, viata ei isi schimba cursul, rezervindu-i un sir de surprize, poate o iubire neasteptata. La douazeci si sase de ani, Yann trebuie sa se multumeasca cu o slujba abrutizanta, se simte cumplit de singur si deprimat si in fiecare seara, cind traverseaza podul peste Sena, cocheteaza cu gindul de-a se arunca in apele ei tulburi. Dar invitatia la cina a unui vecin de bloc, in semn de recunostinta pentru ca l-a ajutat sa care un vechi dulap de colectie, si caldura cu care este intimpinat in sinul acestei familii fermecatoare il imping sa renunte la toate si sa porneasca in cautarea unei vieti mai bune, care sa aiba sens. Romanul Annei Gavalda reuneste povestile a doi tineri inteligenti, amuzanti, atragatori, sarmanti si sufletisti care tin in miini cheia succesului, insa nu prea stiu sa descuie poarta spre o viata implinita.
Fragment din cartea "O viata mai buna" de Anna Gavalda
"Ma numesc Mathilde Salmon. Am douazeci si patru de ani. Oficial sunt inca studenta, invat istoria artei (frumoasa inventie), dar in viata reala lucrez pentru cumnatul meu. Cel bogat, cel frumos, cel cool. Cel care-si scarpina intruna varful nasului si nu poarta niciodata cravata. Conduce o mare agentie de creatie digitala care se ocupa de design, branding si dezvoltare web (traduc: daca ai niste prafuri si vrei sa le vinzi pe net, el o sa-ti faca un magazin online dragut si un parcurs cu sageti pana la pagina de plata) (securizata) si m-a corupt anul trecut.
El avea nevoie de mercenari, eu - de bani de buzunar, era ziua mea si am batut palma ciocnind paharele. Sunt si contracte de munca mai proaste.
Fiind studenta, beneficiez de o gramada de reduceri la cinematografe, muzee, sali de sport si restaurante universitare, dar cum imi petrec cea mai mare parte din timp in fata unui ecran, ca sa ma tampesc si sa castig mult prea bine pentru a ma intoarce la cantina, nu profit de cine stie ce.
Lucrez de acasa, in ritmul meu si la negru, am mii de nume, mii de adrese, mii de nick-uri si tot atatea avataruri si scriu comentarii false cat e ziua de lunga. Ganditi-va la controlorul de la Porte des Lilasi, e exact aceeasi chestie.
Clocesc atatea ca as putea sa cant:
Fac comentarii, mici comentarii, intruna mici comentarii,
Comentarii de mana a doua
Comentarii de mana intai...
Mi se transmit liste interminabile de site-uri, urmate de mentiunea „de injurat" sau „praise only” (cand e vorba de o chestie sic, e intotdeauna in engleza in lumea digitala) ca sa-i destabilizez si apoi sa-i dezumflu de tot pe eventualii clienti inainte de-a le oferi, insa numai dupa ce-au platit gras, pareri pozitive de care gem foru-murile de discutii si cele mai bune pozitii posibile pe Google."