O colectie de eseuri, unele inedite, in care Marta Petreu reia teme ce au preocupat-o dintotdeauna, dar abordeaza si subiecte mai putin prezente in alte scrieri ale sale.

 

Pe un ton detasat si adesea amuzat, Marta Petreu ne vorbeste despre natura timpului si despre utopia recunoasterii la Hegel, interpreteaza operele lui Eliade, Preda si Budai-Deleanu, dar si destinul lui Elias Canetti sau face paralele surprinzatoare, ca aceea intre conceptiile marxismului si ideile Martei din Noul Testament. Amintiri din copilarie sau experiente de adult ale autoarei completeaza acest volum, conferindu-i pe alocuri accente de confesiune.

 

„Greu de identificat atributele care fac din Marta Petreu unul dintre cei mai importanti eseisti ai literaturii romane actuale: detenta speculatiei (discursul autoarei face slalomuri impresionante intre filosofie si literatura), originalitatea decupajelor tematice si, nu in ultimul rind, cruzimea interogatiei, capacitatea de a pune degetul pe rani vechi ale culturii romane. Surprinzator e doar sa vezi ca toate aceste calitati se regasesc inca de la inceput in scrisul autoarei, in fragmente publicate doar partial pina acum. Fie ca avem de-a face cu pasaje cvasidiaristice, fie ca e vorba de reflectii in marginea unor opere fundamentale ale culturii romane sau universale, eseurile din O zi din viata mea fara durere sint la fel de personale ca tot ce scrie Marta Petreu.” (Alex Goldis)

 

Din cuprins: