Ochiul caprui al dragostei noastre

Ochiul caprui al dragostei noastre - Mircea Cartarescu
Rasfoieste

Ochiul caprui al dragostei noastre

 

• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatura

Noua carte al lui Mircea Cartarescu aduna cele mai frumoase povestiri, eseuri si articole publicate de el de-a lungul ultimilor ani in antologii si reviste de prestigiu din Suedia, Germania, Austria si Romania. Multe dintre texte sunt inedite in spatiul romanesc.
Subiectele sunt diverse, de la istoria poetului Ovidiu, exilat la Tomis, la povestea fabuloasei insule Ada-Kaleh, de la dureroase amintiri din prima copilarie la basme psihanalitice si fantastice, de la evocari ale unor scriitori disparuti de curand la marturisiri personale pline de dramatism.
Ceea ce uneste aceste scrieri, oricat de ampla ar fi distanta dintre subiecte, este puterea dintotdeauna a lui Mircea Cartarescu de a transforma totul in poezie, unicitatea combinatiei de gratie, sinceritate si viziune care caracterizeaza stilul paginilor sale.

...De cite ori privesc un ceas, vad limpede cum, pe masura ce se rotesc, limbile i se erodeaza, devin subtiri ca lita sub atacul ruginii, apoi dispar cu desavirsire.
...De cite ori vorbesc cu tine, vad limpede cum imbatrinesti. Cum ridurile te acopera.
...De cite ori imi cumpar un oras si-l tin pe palmele amindoua (cum ctitorii tineau odata biserici de jucarie) orasul meu nu dureaza. Mi se fura, mi se fura clipa de clipa. Niciodata n-am trait intr-un oras fara ca el sa se dizolve in jurul meu ca zaharul in apa. Niciodata n-am privit o casa fara s-o vad cum se apleaca pe-o rina.
...De-aici si meseria mea: constructor de ruine. Vocatia mea: arhitect al ruinelor. Viciul meu: voyeur al ruinelor. Nu ma-ntrebati pe mine despre locuri uitate si parasite din Europa. Mama insasi a fost un astfel de loc. Eu insumi sint un astfel de loc. Adunati-va-n jurul meu, deschideti-mi teasta si contemplati-mi creierul: se va sfarima sub ochii vostri ca un mulaj de ghips. Iar praful lui se va amesteca indiscernabil cu praful ruinelor intre care-am trait toata viata, amant al unui harem de ruine.

In adolescenta, ghemuit in pat, mi se-ntimpla sa citesc uneori de dimineata pina seara, uitind sa maninc si aproape si sa respir, pentru ca paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevarati, nori adevarati, orase adevarate, pe cind, daca-mi ridicam privirile, nu vedeam decit jalnice umbre. Imi dadeam seama ca se insereaza doar cind paginile se faceau rosii ca focul, apoi cenusii. Drama vietii mele a inceput mai tirziu, cind in locul Cartii am fost silit sa traiesc realitatea. Ma tem ca de-acum incolo nimeni nu va mai locui in carti, asa cum au facut-o generatia mea si cele precedente. Si ca utopia lecturii va ramine undeva, pe o colina indepartata, ca un mare labirint ruinat.

Fragment din cartea "Ochiul caprui al dragostei noastre" de Mircea Cartarescu:
 
"In zorii aceleiasi zile ne-a dus la spital cu febra de patruzeci si doua de grade. A vrut sa ramana cu noi, dar asistentele au alungat-o. Ne-au pus in patuturi alaturate. Pe marginea lor se plimbau gandacii de bucatarie. Ne-au facut injectii cu seringi grosolane ca aparatele de tortura. Ne-am zbatut o zi intreaga in delir si fierbinteala. Peste noapte am adormit, si-n vis am avut cosmaruri oribile. A doua zi dimineata, cum am deschis ochii, am privit spre patutul de langa mine. Am strigat de parca visele rele abia incepusera: patutul era gol si asternutul proaspat intins. Trebuie sa fie teribil sa te trezesti intr-o zi, sa te privesti in oglinda de deasupra chiuvetei si sa nu vezi pe nimeni. Asta am simtit eu atunci. Eu si Victor statuseram ochi in ochi timp de cinci ani, eram intr-un fel unul si-acelasi. Cum sa tai cu ferastraul, simetric, un trup de copil? Am urlat pana m-am invinetit. Nu mi-a raspuns nimeni. Victor disparuse, si disparut este pana-n ziua de azi. 
Parintilor mei li s-a spus ca baiatul le-a murit peste noapte. Dar nu li s-a aratat niciodata un trup. La tipetele mamei au aparut oameni in uniforma. La zbaterile lor pe la ministere si cabinete juridice au aparut civili care i-au sfatuit sa taca. La scrisorile lor disperate catre conducerea de-atunci a tarii nu li s-a raspuns niciodata. Pe Victoras l-a inghitit pamantul mizerabil al unor vremuri cumplite. N-am stiut niciodata ce s-a-ntamplat cu el. Pana azi duc flori, de ziua mea, la un mic mormant gol. 
In fiecare dimineata, cand ma uit in oglinda, nu vad pe nimeni. Dar de cate ori trec pe la mama, care are acum optzeci de ani, o cuprind in brate, imi lipesc tampla de-a ei si atunci simt ca, asemenea vantului paraclet, pe care nu-l stii de unde vine si incotro se duce, Victor este si el acolo, in imbratisare. Simt tampla lui sprijinita de-a mea, mama ii simte cealalta tampla. Ne contopim privirile pana ce ochii nostri formeaza iar, dilatandu-se si dizolvandu-si transparenta, acel unic ochi caprui, ochiul nesfarsit de bland al dragostei noastre."
Citeste mai mult

-5%

PRP: 29.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

27.55Lei

27.55Lei

29.00 Lei

Primesti 27 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

 

• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatura

Noua carte al lui Mircea Cartarescu aduna cele mai frumoase povestiri, eseuri si articole publicate de el de-a lungul ultimilor ani in antologii si reviste de prestigiu din Suedia, Germania, Austria si Romania. Multe dintre texte sunt inedite in spatiul romanesc.
Subiectele sunt diverse, de la istoria poetului Ovidiu, exilat la Tomis, la povestea fabuloasei insule Ada-Kaleh, de la dureroase amintiri din prima copilarie la basme psihanalitice si fantastice, de la evocari ale unor scriitori disparuti de curand la marturisiri personale pline de dramatism.
Ceea ce uneste aceste scrieri, oricat de ampla ar fi distanta dintre subiecte, este puterea dintotdeauna a lui Mircea Cartarescu de a transforma totul in poezie, unicitatea combinatiei de gratie, sinceritate si viziune care caracterizeaza stilul paginilor sale.

...De cite ori privesc un ceas, vad limpede cum, pe masura ce se rotesc, limbile i se erodeaza, devin subtiri ca lita sub atacul ruginii, apoi dispar cu desavirsire.
...De cite ori vorbesc cu tine, vad limpede cum imbatrinesti. Cum ridurile te acopera.
...De cite ori imi cumpar un oras si-l tin pe palmele amindoua (cum ctitorii tineau odata biserici de jucarie) orasul meu nu dureaza. Mi se fura, mi se fura clipa de clipa. Niciodata n-am trait intr-un oras fara ca el sa se dizolve in jurul meu ca zaharul in apa. Niciodata n-am privit o casa fara s-o vad cum se apleaca pe-o rina.
...De-aici si meseria mea: constructor de ruine. Vocatia mea: arhitect al ruinelor. Viciul meu: voyeur al ruinelor. Nu ma-ntrebati pe mine despre locuri uitate si parasite din Europa. Mama insasi a fost un astfel de loc. Eu insumi sint un astfel de loc. Adunati-va-n jurul meu, deschideti-mi teasta si contemplati-mi creierul: se va sfarima sub ochii vostri ca un mulaj de ghips. Iar praful lui se va amesteca indiscernabil cu praful ruinelor intre care-am trait toata viata, amant al unui harem de ruine.

In adolescenta, ghemuit in pat, mi se-ntimpla sa citesc uneori de dimineata pina seara, uitind sa maninc si aproape si sa respir, pentru ca paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevarati, nori adevarati, orase adevarate, pe cind, daca-mi ridicam privirile, nu vedeam decit jalnice umbre. Imi dadeam seama ca se insereaza doar cind paginile se faceau rosii ca focul, apoi cenusii. Drama vietii mele a inceput mai tirziu, cind in locul Cartii am fost silit sa traiesc realitatea. Ma tem ca de-acum incolo nimeni nu va mai locui in carti, asa cum au facut-o generatia mea si cele precedente. Si ca utopia lecturii va ramine undeva, pe o colina indepartata, ca un mare labirint ruinat.

Fragment din cartea "Ochiul caprui al dragostei noastre" de Mircea Cartarescu:
 
"In zorii aceleiasi zile ne-a dus la spital cu febra de patruzeci si doua de grade. A vrut sa ramana cu noi, dar asistentele au alungat-o. Ne-au pus in patuturi alaturate. Pe marginea lor se plimbau gandacii de bucatarie. Ne-au facut injectii cu seringi grosolane ca aparatele de tortura. Ne-am zbatut o zi intreaga in delir si fierbinteala. Peste noapte am adormit, si-n vis am avut cosmaruri oribile. A doua zi dimineata, cum am deschis ochii, am privit spre patutul de langa mine. Am strigat de parca visele rele abia incepusera: patutul era gol si asternutul proaspat intins. Trebuie sa fie teribil sa te trezesti intr-o zi, sa te privesti in oglinda de deasupra chiuvetei si sa nu vezi pe nimeni. Asta am simtit eu atunci. Eu si Victor statuseram ochi in ochi timp de cinci ani, eram intr-un fel unul si-acelasi. Cum sa tai cu ferastraul, simetric, un trup de copil? Am urlat pana m-am invinetit. Nu mi-a raspuns nimeni. Victor disparuse, si disparut este pana-n ziua de azi. 
Parintilor mei li s-a spus ca baiatul le-a murit peste noapte. Dar nu li s-a aratat niciodata un trup. La tipetele mamei au aparut oameni in uniforma. La zbaterile lor pe la ministere si cabinete juridice au aparut civili care i-au sfatuit sa taca. La scrisorile lor disperate catre conducerea de-atunci a tarii nu li s-a raspuns niciodata. Pe Victoras l-a inghitit pamantul mizerabil al unor vremuri cumplite. N-am stiut niciodata ce s-a-ntamplat cu el. Pana azi duc flori, de ziua mea, la un mic mormant gol. 
In fiecare dimineata, cand ma uit in oglinda, nu vad pe nimeni. Dar de cate ori trec pe la mama, care are acum optzeci de ani, o cuprind in brate, imi lipesc tampla de-a ei si atunci simt ca, asemenea vantului paraclet, pe care nu-l stii de unde vine si incotro se duce, Victor este si el acolo, in imbratisare. Simt tampla lui sprijinita de-a mea, mama ii simte cealalta tampla. Ne contopim privirile pana ce ochii nostri formeaza iar, dilatandu-se si dizolvandu-si transparenta, acel unic ochi caprui, ochiul nesfarsit de bland al dragostei noastre."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
5
4 stele
0
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

cuc alina2 03/11/2020 10:00
Este o culegere de povestiri, eseuri si articole publicate de-a lungul timpului in reviste din tara si strainatate. Melancolia, regretul, senzatia ca vremurile trecute si lucrurile rapite nu se mai intorc domina intreaga carte.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Lau34 16/08/2020 18:54
Cartarescu reia aceleasi teme (ba chiar intregi texte) in mai multe din volumele sale, atribuindu-le, totusi, roluri diferite in cadrul culegerilor de povestiri vazute din perspectiva intregului. In "Ochiul caprui al dragostei noastre", scriitorul adopta un ton mult mai trist, nostalgic si resemnat in fata curgerii timpului, devenita deja certitudine aproape palpabila, in contrast cu umorul consacrat din alte opere ce ii apartin (vezi "De ce iubim femeile", "Frumoasele straine"), fara insa ca acest lucru sa ii stirbeasca catusi de putin farmecul inconfundabil. Ceea ce le lipseste acestor proze este, poate, un fir calauzitor ceva mai clar delimitat. El exista, dar se pierde adesea printre cuvinte si titluri. 4,5/5
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
MÎìa Victoria 21/07/2020 17:10
green icon awesome check Achizitie verificata
Merita toti banii! Psihologi a vietii,a legaturilor de sange,a perceptiilor din unghiuri diferite,in timp...
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Ramona maria 07/05/2020 08:58
green icon awesome check Achizitie verificata
Când am cumpărat-o inițial,nu îmi inspira prea multe.Dar am început să o citesc, și pot spune că m-a inspirat.In carte atât momente comice,cât și altele din care poți învață.Cu fiecare carte,îl poți cunoaște mai bine pe omul Mircea Cărtărescu.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Oprita Roxana3 13/04/2020 21:16
green icon awesome check Achizitie verificata
E o carte confesivă, in mare parte un elogiu, adus mai întâi de toate mamei și fratelui său, apoi unor diverși oameni de cultură pe care i-a cunoscut înde-aproape. Un elogiu gingaș, însuflețit și plin de prețuire. Îmi place mult penelul lui Mircea Cărtărescu. Recomand.
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
Simi Stoica 31/03/2020 12:53
Inițial am crezut că e o carte de poezii, dar titlul m-a făcut să o cumpăr. Am citit-o foarte ușor, iar prima jumatate mi-a plăcut foarte mult. Am găsit frânturi din Cărtărescu. Cealaltă jumatate mi se pare că e 30+, poate eu la 19 ani nu am citit-o așa cum se cuvine. Dar, enjoy it!
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments

6 din 6 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one