Misterios este taramul secret al jucariilor... Ele au un cod secret de demult, la fel de vechi cum e si copilaria: sa-i bucure pe copii si sa-i apere de orice pericole. Cea mai mare onoare in Lumea Jucariilor este sa devii preferata unui copil. Asa se intampla cu Ollie, un urs cu urechiuse de iepure facut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul si preferatul lui. Pe acest taram sunt insa si jucarii rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pocitilor. Zozo si Pocitii s-au jurat sa rapeasca toate jucariile preferate ale copiilor si sa le tina inchise pana cand uita de copiii lor si se pierd pentru totdeauna. Cand Ollie este furat, dragostea il impinge pe Billy sa-si salveze preferatul din barlogul subteran al lui Zozo, aflat in Carnavalul Intunecat – dincolo de parc, printre copaci si in plina noapte. Billy are numai sase ani, dar trebuie sa actioneze ca un om mare.

 

    „Mai tarziu, cand Billy avea aproape sase ani, intr-o seara, cand tocmai era pe punctul de a adormi dupa o zi plina de extaz si miam si de veselie, baiatul ii spuse:

    — Stii ce, Ollie?

    — Nu, Billy. Ce?

    — Stii care-i lucrul meu preferat?

    — Pupaceala de noapte buna de la mama si tatal tau?

    — Mm... esti pe aproape.

    — O zi foarte miam cand ne jucam si asa mai departe?

    — Esti pe aproape.

    — Atuncea nu stiu, Billy.

    — Lucrul meu preferat in camera asta, in casa asta si in tara asta si in tot universul, de pe tot Pamantul si din spatiul cosmic si dintre toate lucrurile despre care inca nu am aflat, lucrul meu cel mai preferat este...

    — Care? Billy se uita la Ollie, zambi si spuse: — Tu! 

    „Preferat"! Asta era un cuvant mare.

    In regatul jucariilor, a fi preferat de un copil era o distinctie cu totul speciala. Ceva mai miam de atat nu exista. Fiecare copil avea o singura jucarie preferata, iar a lui Billy era Ollie. La fel simtea si Ollie pentru Billy. Si acum invatase un cuvant care exprima sentimentele lui mai bine decat orice alt cuvant din lume. “«Preferat» este mai ceva decat «pupaceala» si chiar mai ceva decat «apartine»”, se gandi Ollie. „Inseamna toate cuvintele astea la un loc si inca ceva pe deasupra!”

    Celelalte jucarii din camera lui Billy pricepura pe data ce se intampla. Isi spusera in soapta cu mare admiratie, iar si 

iar: „Ollie este jucaria lui preferata!” Un nor misterios de licurici se aduna apoi in dreptul geamului, pe dinafara, atras parca de aceasta veste. Apoi, la o pala de vant, disparu.

    Dar mai era ceva care ii asculta in seara aceea. Ceva care nu era tocmai o jucarie. Nici om nu era. Ura insa jucariile preferate. Isi trimitea ajutoarele in cautarea preferatelor. Scotocea dupa ele fara incetare. Si din pricina acestui ceva, in zilele care urmara Ollie fu nevoit de multe ori sa-si joace rolul de Mare Maestru Purtator de Grija.”