Ion Vasile Serban a fost, timp de patruzeci de ani, unul dintre cei mai respectati profesori din Universitatea Bucuresti. Numele lui s-a legat, pana in 1998, de catedra de teoria literaturii, disciplina din care a facut o pasiune constanta, pe care a stiut sa o insufle si studentilor sai. Temeinic si foarte exigent cu sine, de o mare generozitate si sensibilitate, profesorul Serban a pus pe primul plan activitatea didactica, preocupat mereu de responsabilitatea uriasa ce-i revenea in formarea si stimularea gandirii libere. Dincolo de rigoarea conceptuala, exista si o alta latura a personalitatii sale, mai putin evidenta, care transpare in versurile scrise de-a lungul intregii sale vieti. Cititor avid de poezie, Ion Vasile Serban si-a turnat in versuri sensibilitatea exacerbata. Poemele sale - in care se aud frecvent ecouri ale poeziei lui Tudor Arghezi si Lucian Blaga, ale lui Ion Pillat si Bacovia - dezvaluie profilul unui sentimental incurabil, reflexiv si afectiv, preocupat de preaplinul lumilor launtrice. Poezia a fost pentru teoreticianul sobru si riguros un violon d'Ingres, un contrapunct existential ce transcrie o experienta individuala, indatorata traditiei moderniste interbelice. Publicarea acestui volum vrea  sa intregeasca portretul unui autor care ar fi meritat, cu siguranta, mai multa atentie in timpul vietii. - Carmen Musat