Olguta e o pustoaica de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta: e neindemanatica, impertinenta, intra mereu in bucluc, nu prea are prieteni, iar familia ei e atat de dezbinata, incat nu-si recunoaste matusa cand aceasta isi face aparitia la usa.
Nu-i de mirare ca Olgutei nu-i convine deloc cand e nevoita sa petreaca un weekend cu matusa pe care de-abia a cunoscut-o. Ba mai mult, Constantin, bunicul ei, tine mortis sa o vada. Si nu are de gand sa accepte un refuz.
Olguta e o fata inteligenta, care taxeaza dubla masura din discursul adultilor, moralismele fara acoperire in comportament si, in general, tot ceea ce plictiseste sau nedreptateste. Este o poveste despre familie si una despre prietenie (inclusiv dintre om si caine!), despre incredere si rani. Ilustratiile facute de Jozsef Vass ar merita o expozitie. - Alina Purcaru
Ilustratii de Jozsef Vass.
Fragment din romanul "Olguta si un bunic de milioane" de Alex Moldovan:
"Lucrurile sunt clare: un bull terrier atrage automat atentia. Doi copii neinsotiti care se plimba de capul lor printr-un hotel de lux sar si ei in ochi. Iar doi copii insotiti de un bull terrier ochelarist n-au nicio sansa sa treaca neobservati. Cand unul dintre copii sunt eu, cu claia mea de par roscat, e ca si cum am purta un indicator atarnat deasupra capului.
L-am lasat pe Farid la pensiunea pentru animale si ne-am indreptat spre restaurant.
O chelnerita ne-a depistat de indata ce am intrat. Ne-a aruncat o privire care spunea perfect ce crede despre noi: ca probabil n-aveam un sfant in buzunare si ca urma s-o stergem fara sa platim dupa ce ne-am fi terminat consumatia. Intr-un fel, ii dadeam dreptate; nu faceam cine stie ce impresie impreuna. In locul ei, poate c-as fi gandit la fel.
Poate ca nu.
S-a indreptat alene spre noi sa ne ia comanda.
- O vezi pe tipa asta? mi-a soptit Victor pe un ton conspirativ. S-a angajat la noi de curand si inca nu stie cine sunt.
- Vad ca tu stii cine e.
- Asta-i treaba mea, sa stiu totul. Vrei sa ne distram putin?
Mi-a ranjit si sprancenele i s-au unit intr-un fel amenintator. I-am ranjit inapoi si am dat hotarata din cap. Intotdeauna vreau sa ma distrez.
- Serviti ceva sau...? ne-a intrebat ea privindu-ne de sus.
Cunosteam atitudinea asta. Ma lovisem de ea toata viata. Asa eram tratati cand se intampla sa ajungem in cate un local care nu era, chipurile, de nasul nostru.
Am dat sa ingaim ceva, dar Victor m-a oprit cu un gest ferm. Si am fost martora celei mai spectaculoase metamorfoze. Baietelul dezorientat cu care venisem s-a transformat sub ochii mei mirati intr-un adult sever.
- Sper ca nu, a venit ca un latrat raspunsul lui Victor. Daca voiam sa servesc ceva, ma faceam chelner. Am venit aici sa fiu eu servit. Doua ape plate cu gheata si lamaie, te rog. Gustari?"
