Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

2+1 GRATIS la LITERA

siii TRANSPORT GRATUIT

la TOATE comenzile peste 50 lei!

Profita acum!
Close

Omul in cautarea sensului vietii

De (autor): Viktor E. Frankl

0
(0 reviews)
Omul in cautarea sensului vietii - Viktor E. Frankl
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

Recunosc că am fost impresionat încă de la primele lecturi, de cărțile psihiatrului și scriitorului american Irvin D. Yalom. Dincolo de evocarea importanței psihoterapiei în destine reale sau imaginare, dincolo de omagiul adus predecesorilor în forme literare originale, dincolo de contribuțiile la edificarea strategiei psihoterapeutice existențiale, am admirat la Yalom reușita de a reabilita problemele existențiale, distincte de problemele mentale, de a sublinia continuitatea între demersul unor filosofi din urmă cu sute de ani și demersul unei abordări psihoterapeutice contemporane. E vorba de o abordare care, în loc să reducă mari temeri și comportamente problematice ale fiecăruia dintre noi la ecouri ale experiențelor timpurii, la manifestări deghizate ale unor conflicte ce ies din sfera controlului nostru, a reușit să găsească o cale de compromis interesantă teoretic și fertilă din punct de vedere pragmatic intre determinism și liberate. Perspectivele lui Yalom, așa cum însuși psihiatrul american o recunoaște, se așază însă pe o tradiție care își asumă moștenirea filosofică și terapeutică dezvoltată de predecesori. Unul dintre cei mai importanți asemenea predecesori este psihiatrul vienez, Viktor E. Frankl, cel care a întemeiat cea de-a treia școală terapeutică vieneză (pe lângă cea freudiană și adleriană), acea a logoterapiei. Volumul care a popularizat această perspectivă și care a inspirat generații întregi de practicieni dar și cititori obișnuiți deopotrivă este Omul în căutarea sensului vieții, tradus în limba română la Editura Meteor Press.

Mai mult decât un volum care articulează reperele unei școli de terapie, cartea lui Viktor Frankl nu e doar o aplicare și o resemnificare a filosofiei existențialiste pentru abordarea situației individuale a oricărui om, ci este o perspectivă validată și probată de cea mai cruntă experiență a secolului XX de care a avut parte și autorul, aceea a internării în lagărele de exterminare naziste, locul în care ne-am imagina că umanitatea și speranța au fost dizolvate sistematic de suprasaturarea de violență corozivă. Prima parte a volumului evocă amintiri din perioada detenției, însă nu într-o manieră gratuită, menită să dea fiori cititorului cu privire la ororile petrecute în perioada Holocaustului (așa cum sugerează chiar Frankl, cei care nu au fost acolo nu pot înțelege, cei care au fost nu mai au nevoie de explicații), ci pentru a căuta să reconstruiască psihologia deținutului și a posibilităților existențiale rămase într-o situație cumplită de depersonalizare și suferință. Frankl analizează cele trei faze prin care a trecut, la rândul său, ca internat în lagăr: faza de șoc (în care deținutul resimte din plin dorul de casă, foamea frigul și mai ales anularea oricărei iluzii de grațiere), faza de adaptare și mortificare emoțională (în care deținuții se obișnuiesc cu cruzimea, bătăile, dezvoltând o carapace psihologică necesară), faza de eliberare și depersonalizare în care totul pare ireal și nefiresc iar refacerea este lentă și dificilă. În ciuda opresiunii inimaginabile, în ciuda torturii și a catastrofelor îndurate, existențele puse sub semnul provizoratului în lagăr (un provizorat etern, cu atât mai greu de acceptat și dus în spate) se agață totuși de viitor, reușesc să dezvolte chiar și o viață spirituală, a contemplării și chiar a salvării celorlalți aflând un sens în propria suferință. Căci viața în lagăr, în suferința pe care nu o putem evita, așa cum sugerează Frankl, este doar una din căile prin care omul poate găsi o semnificație pentru existența sa (alături de viața activă în care cream și săvârșim sau de viața pasivă în care primim și contemplăm), prin posibilitatea de a-și alege atitudinea demnă sau animalică în fața acestei provocări. Pornind de la această experiență limită, Frankl dezvoltă, în a doua parte a volumului său, reperele abordării sale psihoterapeutice, valorificând poziția conform căreia nu există nimic, nici chiar atunci când ajungem prizonieri în lagăr care să ne răpească libertatea în mod absolut. Dezvoltând premisele logoterapiei (o psihoterapie centrată pe sens și viitor), o perspectivă care diferențiază între nevroze-probleme mentale și suferințe-stări conflictuale, Frankl propune o tranziție spre un optimism tragic și o psihiatrie umanistă deopotrivă: o psihiatrie centrată pe om, o poziție care acceptă inevitabilitatea suferinței și îi neutralizează aparenta capacitate de anulare a sensului existenței. Cum? Prin poziția avansată și probată ca supraviețuitor al lagărului: aceea prin care transformăm suferința în posibilitate de împlinire, vinovăția în șansă de a schimba lumea și moartea în motivație de a fi responsabili și de a acționa în cunoștință de cauză.

Cartea lui Viktor Frankl, la fel ca metoda sa terapeutică își păstrează și astăzi, poate mai mult ca oricând, actualitatea și popularitatea: departe de a se preda hedonismului facil, Frankl asumă o poziție provocatoare, înglobând mărcile indezirabile ale ultimelor decade (suferința, îmbătrânirea, moartea) ca prilejuri de a căuta sensuri existențiale. Tocmai de aici se decantează originalitatea și optimismul poziției sale, în acord cu o biografie impresionantă: aceea a triumfului omului asupra destinului, prin antrenarea cuplului liberate-responsabilitate, în spiritul observației lui Friedrich Nietzsche: cel care are un de ce pentru care să trăiască poate suporta orice.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Omul in cautarea sensului vietii

De (autor): Viktor E. Frankl

0
(0 reviews)
Viktor Frankl a trait experienta a trei ani de inimaginabila teroare in lagarele naziste ale mortii, printre care cele de la Auschwitz si Dachau. In timpul suferintei indurate si partial din cauza acesteia si-a pus la punct viziunea psihoterapeutica originala cunoscuta sub numele de logoterapie. In centrul teoriei sale sta convingerea ca forta motivatoare fundamentala a omului este cautarea sensului vietii. Cartea de fata contine istorisirea vietii unui om care, dintr-un numar, a redevenit o persoana.

Fragment:

"Nu voi uita niciodata cum am fost trezit intr-o noapte de gemetele unui prizonier care se zvarcolea in somn, avand, evident, un cosmar oribil. Cum dintotdeauna mi-a fost mila de oamenii care sufereau din pricina unor vise terifiante sau din cauza delirului, am vrut sa-I trezesc pe sarmanul om. Dintr-odata insa mi-am retras mana cu care tocmai voiam sa-I scutur, speriat de ceea ce eram pe cale sa fac. In clipa aceea am devenit extrem de constient de faptul ca niciun vis, oricat de oribil, nu putea fi mai rau decat realitatea care ne inconjura in lagar si la care fusesem cat pe ce sa-I readuc.
Din cauza gradului ridicat de subnutritie de care sufereau prizonierii, era normal ca dorinta de mancare sa fie principalul instinct primar in jurul caruia se invartea viata launtrica. Sa-i urmarim, de pilda, pe cei mai multi dintre detinuti cand se intampla sa lucreze alaturi unii de altii, dar nu supravegheati de foarte aproape. Incepeau imediat sa discute despre mancare. Unul il intreba pe celalalt, care lucra cot la cot cu el in sant, care erau mancarile lui favorite. si apoi se apucau sa faca schimb de retete si sa stabileasca meniul pentru ziua cand vor sarbatori — ziua aceea dintr-un viitor indepartat cand vor fi liberi si se vor fi intors acasa. Si continuau tot asa, descriind totul cu lux de amanunte, pana cand se dadea „de sase" printr-o parola sau printr-un numar anume: ,Vine paza!"
Intotdeauna am considerat drept periculoase discutiile despre mancare. Nu e oare gresit sa-ti starnesti organismul cu astfel de imagini apetisante despre delicatese, cand acesta tocmai reusise, cumva, sa se adapteze la portiile extrem de mici si de sarace in calorii? Desi iti poate prilejui o usurare psihologica de moment, este o iluzie care, din punct de vedere fiziologic, cu siguranta ca nu poate fi lipsita de pericol.
In perioada finala a detentiei, ratia noastra zilnica consta dintr-o zeama chioara, o data pe zi, si din obisnuita portioara de paine. Pe Ianga acestea, mai erau asa-numitele „suplimente", constand din circa 20 de grame de margarina sau dintr-o feliuta de carnati de proasta calitate, sau dintr-o bucatica de branza, sau dintr-un picut de miere sintetica ori o lingurita de gem apos, care alternau zilnic. In ce priveste caloriile, dieta era cu totul inadecvata, mai ales din pricina muncii manuale grele si a expunerii permanente la frig din cauza imbracamintei nepotrivite. Bolnavii care se gaseau „in ingrijire speciala" — adica cei carora li se permitea sa zaca in baraci si sa nu mearga la munca — o duceau si mai rau inca.
Cand se epuizara ultimele straturi de grasime subcutanata, iar noi aratam ca niste schelete travestite in piele si zdrente, am putut urmari cum trupul se devora pe sine insusi. Organismul Isi digera propriile proteine, iar muschii se topeau. Corpul nu mai avea atunci putere sa reziste. Unul cate unul, membrii micii comunitati din baraca noastra s-au dus. Oricare dintre noi putea calcula cu destula precizie cine era viitoarea victima si cand urma sa-i vina Iui insusi randul. Dupa destule observatii, cunosteam bine simptomele care garantau corectitudinea pronosticurilor noastre. „Asta n-o mai duce mult" sau „El urmeaza", ne sopteam unul altuia. Si seara, cand ne cautam de paduchi, privind la trupul nostru gol, gandeam cam asa: „Trupul asta, corpul meu, e deja un cadavru. Ce s-a ales de mine? Nu mai sunt decat o particica dintr-o mare masa de carne umana... dintr-o masa de dincoace de sarma ghimpata, inghesuita in cateva bordeie de pamant, o masa din care zilnic o anumita cantitate incepe sa putrezeasca, pentru ca viata a parasit-o."
 
Citeste mai mult

21.19Lei

Sau 2119 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

Indisponibil

Descrierea produsului

Viktor Frankl a trait experienta a trei ani de inimaginabila teroare in lagarele naziste ale mortii, printre care cele de la Auschwitz si Dachau. In timpul suferintei indurate si partial din cauza acesteia si-a pus la punct viziunea psihoterapeutica originala cunoscuta sub numele de logoterapie. In centrul teoriei sale sta convingerea ca forta motivatoare fundamentala a omului este cautarea sensului vietii. Cartea de fata contine istorisirea vietii unui om care, dintr-un numar, a redevenit o persoana.

Fragment:

"Nu voi uita niciodata cum am fost trezit intr-o noapte de gemetele unui prizonier care se zvarcolea in somn, avand, evident, un cosmar oribil. Cum dintotdeauna mi-a fost mila de oamenii care sufereau din pricina unor vise terifiante sau din cauza delirului, am vrut sa-I trezesc pe sarmanul om. Dintr-odata insa mi-am retras mana cu care tocmai voiam sa-I scutur, speriat de ceea ce eram pe cale sa fac. In clipa aceea am devenit extrem de constient de faptul ca niciun vis, oricat de oribil, nu putea fi mai rau decat realitatea care ne inconjura in lagar si la care fusesem cat pe ce sa-I readuc.
Din cauza gradului ridicat de subnutritie de care sufereau prizonierii, era normal ca dorinta de mancare sa fie principalul instinct primar in jurul caruia se invartea viata launtrica. Sa-i urmarim, de pilda, pe cei mai multi dintre detinuti cand se intampla sa lucreze alaturi unii de altii, dar nu supravegheati de foarte aproape. Incepeau imediat sa discute despre mancare. Unul il intreba pe celalalt, care lucra cot la cot cu el in sant, care erau mancarile lui favorite. si apoi se apucau sa faca schimb de retete si sa stabileasca meniul pentru ziua cand vor sarbatori — ziua aceea dintr-un viitor indepartat cand vor fi liberi si se vor fi intors acasa. Si continuau tot asa, descriind totul cu lux de amanunte, pana cand se dadea „de sase" printr-o parola sau printr-un numar anume: ,Vine paza!"
Intotdeauna am considerat drept periculoase discutiile despre mancare. Nu e oare gresit sa-ti starnesti organismul cu astfel de imagini apetisante despre delicatese, cand acesta tocmai reusise, cumva, sa se adapteze la portiile extrem de mici si de sarace in calorii? Desi iti poate prilejui o usurare psihologica de moment, este o iluzie care, din punct de vedere fiziologic, cu siguranta ca nu poate fi lipsita de pericol.
In perioada finala a detentiei, ratia noastra zilnica consta dintr-o zeama chioara, o data pe zi, si din obisnuita portioara de paine. Pe Ianga acestea, mai erau asa-numitele „suplimente", constand din circa 20 de grame de margarina sau dintr-o feliuta de carnati de proasta calitate, sau dintr-o bucatica de branza, sau dintr-un picut de miere sintetica ori o lingurita de gem apos, care alternau zilnic. In ce priveste caloriile, dieta era cu totul inadecvata, mai ales din pricina muncii manuale grele si a expunerii permanente la frig din cauza imbracamintei nepotrivite. Bolnavii care se gaseau „in ingrijire speciala" — adica cei carora li se permitea sa zaca in baraci si sa nu mearga la munca — o duceau si mai rau inca.
Cand se epuizara ultimele straturi de grasime subcutanata, iar noi aratam ca niste schelete travestite in piele si zdrente, am putut urmari cum trupul se devora pe sine insusi. Organismul Isi digera propriile proteine, iar muschii se topeau. Corpul nu mai avea atunci putere sa reziste. Unul cate unul, membrii micii comunitati din baraca noastra s-au dus. Oricare dintre noi putea calcula cu destula precizie cine era viitoarea victima si cand urma sa-i vina Iui insusi randul. Dupa destule observatii, cunosteam bine simptomele care garantau corectitudinea pronosticurilor noastre. „Asta n-o mai duce mult" sau „El urmeaza", ne sopteam unul altuia. Si seara, cand ne cautam de paduchi, privind la trupul nostru gol, gandeam cam asa: „Trupul asta, corpul meu, e deja un cadavru. Ce s-a ales de mine? Nu mai sunt decat o particica dintr-o mare masa de carne umana... dintr-o masa de dincoace de sarma ghimpata, inghesuita in cateva bordeie de pamant, o masa din care zilnic o anumita cantitate incepe sa putrezeasca, pentru ca viata a parasit-o."
 
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one