Sufletul, cel ce ma vadeste a fi om, traieste numai prin Dumnezeu si numai in unire cu El. Iar atunci cand se desparte de El patimeste grozav. Viata sufletului meu este, de fapt, pacea puterii mele sufletesti, iar aceasta pace isi are obarsia doar in Dumnezeu. Exista, de asemenea, si o lume a trupului - una inselatoare, de unde isi iau inceput viforele care se isca in suflet. Despre aceasta lume graia Domnul ca "peste ea va veni pieirea", si oamenii "nu vor avea scapare" (I Tesaloniceni 5, 3). Lumea cea duhovniceasca isi are izvorul in ­Duhul lui Dumnezeu si se deosebeste precum cerul de pamant de lumea carnii, a trupului. Este o lume cereasca, zidita ca noi sa dobandim in ea fericirea. "Pace voua!", le graia Domnul adesea ucenicilor Sai, daruindu‑le pacea Sa, iar apostolii propovaduiau credinciosilor pacea lui Dumnezeu, urandu‑le sa se bucure de pacea lui Dumnezeu ca de darul cel mai de pret, tocmai pentru ca ea, aceasta pace, este viata sufletului si marturiseste unirea sufletului nostru cu Dumnezeu. Daca sufletul nu are pace, se tulbura - tulburarea fiind proprie tuturor starilor celor patimase -, aceasta vadind totodata faptul ca intru el se instapaneste moartea duhovniceasca, caci in inima noastra lucreaza vrajmasul mantuirii. - Sfantul Ioan din Kronstadt