Ontologia operei de artă

Cercetarea ontologica a operei de arta presupune un paradox metodologic. In timp ce ontologia artei presupune o investigare a tipului de entitatea al operei, a instantelor sale multiple, a relatiilor dintre elementele constituente operei, precum si a identitatii sau a denumirii artelor, in contemporaneitate arta se elibereaza de orice forma conceptualizata si devine o actiune artistica. Astfel, orice fel de indentificare si de definire a artei intra in contradictie cu ceea ce putem numi jocul liber al artei. Un atfel de raport ne face sa interpretam opera de arta prin intermediul ideii de energeia, adica ca actualitate a ceva-ce-sta-sa-se-petreaca: in sens aristotelic putem spune ca opera de arta este existenta-in-actiune. Pentru a depasi acest paradox trebuie sa identificam, cu ajutorul investigatiei ontologice, un sistem logic de functionare al elementelor operei in spatiul liber de manifestare al artei.