Cand parintii sai mor, la scurta distanta unul de celalalt, fiecare din cauza unui alt tip de cancer, Dave se trezeste peste noapte responsabil de cresterea fratelui sau mai mic, Christopher. Mutandu-se din suburbiile Chicago-ului in Berkeley, unde locuieste si sora sa, Beth, Dave isi asuma in totalitate rolul de tutore al fratelui sau Toph, gasindu-si treptat diferite slujbe, concurand chiar (fara succes insa) pentru a deveni vedeta unui reality-show difuzat de MTV, „The Real World“. Ulterior (ne aflam la inceputul anilor '90) infiinteaza o revista de satira, "Might", dar munca sustinuta la aceasta nu-l impiedica sa continue sa se ingrijeasca de Toph, participand la toate sedintele cu parintii sau la meciurile de fotbal ale acestuia. O carte despre traversarea unei prime tinereti amare cu umor si mult curaj, dar si despre dorinta unui tanar de a cuceri lumea, Opera sfasietoare a unui geniu naucitor aminteste, asa cum au observat criticii, de ironia lui David Foster Wallace si  de oboseala spirituala a lui Bret Easton Ellis.  „Mainile maica-mii sunt vanoase si puternice. Gatul ei are vene. Are spatele pistruiat. Facea o smecherie ca si cum si-ar fi smuls degetul mare, dar de fapt nu si-l smulgea. Stii smecheria? O parte din degetul mare de la mana dreapta e facut sa para ca ar fi de la mana stanga, si apoi il faci sa alunece inainte si inapoi pe aratatorul de la mana stanga — il lipea, il dezlipea. E un truc tulburator, si cu atat mai mult cu cat il facea mama, pentru ca ii tremurau mainile, ii vibrau, venele gatului se umflau si se incordau, fata ii era cuprinsa de concentrarea fireasca a cuiva care incearca sa-si smulga degetul. Cand eram copii o urmaream cu incantare si totodata cu teroare. Stiam ca nu e adevarat, vazusem trucul de zeci de ori, dar puterea lui nu-si pierduse intensitatea, pentru ca maica-mea era o prezenta fizica unica — era numai piele si muschi. O puneam sa faca trucul pentru prietenii nostri, care la randul lor erau oripilati si vrajiti. Dar copiii o iubeau. Toata lumea o stia de la scoala — regiza piesele de teatru la generala, avea grija de copiii ai caror parinti treceau printr-un divort, ii stia si ii iubea si nu se sfia sa-i imbratiseze, mai ales pe cei timizi — era un soi de intelegere fara efort, o completa lipsa de indoiala asupra a ceea ce facea, care ii alina pe oameni, atat de diferita de celelalte mame, fragile si nesigure. Bineinteles, daca cineva nu-i placea, pustiul ala o simtea pe pielea lui. Ca Dean Borris, un prichindel durduliu si blondut de prin cartier, care statea pe strada si, fara sa fie provocat, i-a aratat degetul cand trecea cu masina pe langa el. „Un copil rau", o auzeam zicand si chiar vorbea serios — avea o duritate interioara si sub nici o forma nu era bine s-o iei in ras —, te taia de pe lista pana in clipa in care iti cereai scuze (din pacate, Dean nu a facut-o), moment in care aveai sa primesti o imbratisare ca toti ceilalti. Pe cat era de puternica fizic, cea mai mare forta statea in ochii ei, mici si albastri, si, cand ii mijea, ii mijea cu o intensitate asasina, ceea ce insemna, fara echivoc, ca, daca va fi obligata, ar fi in stare sa puna in aplicare amenintarea sugerata in privire, ca sa protejeze lucrul de care ii pasa, nu s-ar opri, ar trece peste tine. Dar isi afisa puterea firesc, era o nepasare increzatoare in carnea si muschii ei. Se taia in timp ce toca legumele, isi taia degetul pana la os, de obicei degetul mare, si sangera peste tot, pe rosii, pe tocator, in chiuveta, iar noi ne uitam la risipa ei, pietrificati de groaza, speriati ca ar putea muri. Dar facea doar o grimasa, isi spala degetul sub suvoiul de apa de la robinet, si-l bandaja intr-un serverel si continua sa taie, in timp ce sangele imbiba incet hartia, tarandu-se, asa cum se taraste sangele, afara din centrul umed al ranii."