„Ma imbrac cu o fusta inflorata, cam tipatoare, cu o camasa barbateasca, foarte larga. Fara sutien.

    Deschid dulapul sa caut ceva inauntru. Nu gasesc. Ma uit sub pat. E acolo... Prapaditul asta de scenariu! Il culeg de pe jos: arata jalnic, paginile abia se mai tin impreuna, unele sunt mototolite, altele chiar lipsesc. Putin imi pasa. Oricum, n-am chef sa-l citesc de la cap la coada dintr-o suflare. O sa-l buchisesc treptat, pe masura ce inaintam cu turnajul. Si cum nu e mare lucru de invatat pe de rost... Macar avantajul asta sa-l avem in cinema!

    Iau scenariul sub brat si cobor. Sunt nitel in intarziere. Toata lumea e deja acolo, in carciuma. Toti vorbesc in acelasi timp. E o galagie teribila. Muzica: un fel de fox-trot care trebuie ca era la moda imediat dupa razboi. La o masa, seful joaca zaruri cu doi tarani dintre care unul tine un miel in brate.

    Seful

    Hai, vara-l odata sub masa, ca ma scoate din sarite. Glasul ii e calm, desi autoritar. Taranul se supune. Impinge mielul sub masa. Mielul protesteaza, behaie.

    Taranul

    L-am bagat. Acu da cu zaru'.

    Seful

    Pai nu, e randul tau...

    Taranul apuca zarurile, le scutura bine in pumn si le azvarle pe bucata de postav verde. 

    La tejghea, Matei discuta cu Ion. Susotesc si, din cand in cand, se uita spre masa unde seful continua sa joace patimas.

    lon

    Nu, daca-ti spun... Te rog sa ma crezi.

    Matei (aprinde o tigara)

    Ba da. Pot sa bag mana in foc ca e asa.

    lon

    Te inseala memoria, asculta-ma ce-ti spun...

    Matei

    Ma inseala memoria? Pe mine?

    Ion

    Asculta, batrane, era, orice-ai spune tu, nevasta lui!

    Matei

     Si atunci?

    lon

    Atunci era de datoria lui s-o insoteasca, sa fie alaturi de ea intr-un caz ca asta. Nu crezi?

    Matei

    Bine, sa zicem ca e asa. Dar nu uita, pe de alta parte, ca nici nu putea sa lipseasca, sa-si paraseasca atata timp postul. Gara. Gandeste-te o clipa, ce naibal..."