„Trei sint grijile lui Radu Cosasu de dupa ostracizarea din 1956. Primele doua sint aproape enuntate ca atare – sa supravietuiasca (in cel mai strict, mai prozaic si mai brutal sens al cuvintului), mijloacele de subzistenta fiindu-i draconic restrinse de cele doua interdictii, si sa incerce sa se «reabiliteze», in epoca termen macar oficios daca nu si oficial pentru cainta si obtinerea indulgentei partinice. A treia grija poate fi dedusa. E, poate, cea mai importanta: sa se descopere si sa se salveze ca scriitor.” (Mircea Iorgulescu)

„In fata telecinematecii, Radu Cosasu deruleaza impenitent pelicula propriei sale memorii. Isi baleiaza, ca si Edith Piaf, care nici ea nu regreta nimic, trecutul. Atunci, insa, de unde stie el cum este viata in filmele de cinema? Dar e simplu: din citite. Am citit, zicea Calinescu, asa cum as fi privit pe o fereastra: cu ochii adinc infipti in viata. Ei bine, ochii lui Radu Cosasu sint atit de adinc infipti in viata sa, ca nu si-i mai poate smulge. Filmele care-i trec prin ochelari, importante, unele din ele, ca niste carti, ca niste iubiri, ba chiar ca niste meciuri, sint in fond bumeranguri, de el aruncate si spre el intoarse. Filmul (ii) este memorie. Acest exceptional fondator de asociatii (de sentimente si de idei) este cel mai proustian scriitor de azi.” (George Pruteanu)

„Remarcabila tehnica de causeur rafinat, dar profund, stilat, solemn cu detasare, caustic cu discretie, a lui Radu Cosasu. Cel care mai tine, inca, la «iluzia suprema a vietii ca o capodopera» are impudoarea superba a unor Elias Canetti sau Alain Bosquet in a-si demonta viata si cea mai intima, nepartinitor si expresiv, constient de «caracterul frapant si indecent al existentei dezvaluite». Precizia frazelor sale este uluitoare – bisturiu transant, net, suplu.“ (Irina Petras)

„Nu sint un fan al lui Radu Cosasu. N-am avut niciodata impreuna o conversatie tete a tete. Am primit cindva de la el o carte cu autograf. Cam atit. Nu stiu daca mi-a citit cartile. Nici nu sint curios sa stiu. Nu sint un devorator al literaturii lui «dilematice».
Sint doar un cititor care stie ca fara Radu Cosasu nu se poate. Nici in gazetarie, nici in literatura. Radu Cosasu ma dezarmeaza in continuare prin dezinhibare, umor, inteligenta, ironie, capacitatea de autodistantare si inimitabila sa verva lingvistica.“ (Gheorghe Craciun)