„Confuzia nu este inventia mea. Nu putem asculta mai mult de cinci minute o conversatie fara sa devenim constienti de confuzie. Exista peste tot in jurul nostru si singura noastra sansa acum este s-o acceptam. Singura sansa la reinnoire este sa des-chidem ochii si sa vedem haosul. Nu e un haos pe care sa-l poti intelege.” (Samuel Beckett)

 

„Beckett a devenit, de fapt, mut, adincit in meditatie, progresind de la frazele englezesti, splendid construite, la cele frantuzesti tot mai succinte, pina la proza lipsita de sintaxa si punctuatie din Cum e si, in ultima instanta, la eliminarea cuvintelor, la pantomime. S-ar putea extrapola un parcurs teoretic al lui Beckett: limbajul, la urma urmei, este tacere la fel de mult ca si sunet, iar pantomima nu-i nimic altceva decit comunicare… doar ca prin limbajul actiunii. Dar limbajul actiunii isi trage expresivitatea din repaus ca si din miscare. Pentru Beckett, sa inceteze cu totul sa creeze ar fi ceva cit se poate de plin de sens: incununarea operei sale, ultimul sau cuvint.” (John Barth)