Si acest nou volum prezinta inepuizabilele fatete ale geniului shakespearian, in diferite ipostaze si momente de creatie: de la stadiul de ucenicie si munca in echipa (alaturi de Thomas Nashe, Robert Greene si Thomas Kyd), in calitate de co-autor al piesei istorice Henric al VI-lea, Partea intai, trecand prin faza primelor experimente ca autor de comedie in Doi tineri din Verona, pana la cel de maestru al disimularii, travestiului si manipularii din Cum va place. Ioana d’Arc si Talbot anticipeaza timid eroii pieselor-cronica de mai tarziu, iar Valentin si Proteus sunt, mai curand, personaje bidimensionale intr-o comedie timpurie prin care Shakespeare schiteaza repertoriul tematic al comediilor romantice de mai tarziu, ca, de pilda, Cum va place, cu memorabila sa galerie de eroi, dintre care se detaseaza Rosalinda si Melancolicul Jaques.
Fragment:

„   ANDROGINIE, HOMO- SAU HETEROSEXUALITATE?
    Desi curtea ducelui Frederick delimiteaza o lume a masculinitatii combatante, in care adesea se moare din cauza violentei si a minciunii, femeile supravietuiesc prin joaca: ele nu se lupta, ci isi aleg alte nume, interpreteaza roluri, vorbesc, vorbesc si iar vorbesc, dominand astfel, in mod paradoxal, lumea eroismului fizic masculin. Aruncate insa intr-un context periculos, asa cum se intampla cu Rosalinda, ele prefera un loc salbatic si neimblanzit pentru a-si gasi libertatea, se deghizeaza in barbati, poarta spada si sulita pentru „o-nfatisare ferma si belicoasa" (I, 3), desi vor descoperi ulterior ca si padurea, in ciuda atmosferei sale patriarhale, galgaie de hedonism si exaltare ludica.
    Ramane pentru totdeauna un mister nedeslusit ce vedea Shakespeare in deghizarea eroinelor sale: o androginie idealizata, de tip platonic, triumfatoare prin suprapunerea reusita a masculinului si femininului; un hermafroditism subversiv si tandru; o rescriere parodica a stereotipiilor de gen; o formula de contestare a impartirii traditionale in barbati si femei; o posibilitate de emancipare a femeii, care putea, astfel, sa se exprime liber si sa manipuleze barbatii sau, pur si simplu, o forma de a o imblanzi pentru postura de sotie. Este cert faptul ca in numeroasele piese ale Renasterii, unde autorii recurg la aceasta strategie (Michael Shapiro enumera 81 de asemenea piese18), deghizarea eroinelor in barbati era, in acelasi timp, un motiv dramatic, o practica teatrala si un fenomen social, unite toate retea subtila si compficata. in plus, actorii baieti care interpretau rolurile feminine puteau juca firesc, fara prea multe disimulari incomode.
In Cum va place, insa, deghizarea permite un joc mult mai complex al identitatilor multiple prin baiatul-actor care interpreteaza o fata ce este deghizata intr-un baiat care se vrea fata: se stabileste astfel o iluzie scenica multipla, complicata, aleasa de Rosalinda pentru a-l initia pe Orlando in tainele dragostei si pentru a-l dezvata de cliseele amoroase petrarchiste. Faptul ca Rosalinda pretinde femeie atunci cand e deghizata in barbat aduce ceva nou fata de alte eroine, precum Iulia (din Doi tineri din Verona), Viola (din A douasprezecea noapte), Portia (din Negustorul din Venetia) sau Innogen (din Cymbeline), care prin travestire incearca sa isi anuleze feminitatea. Actorul care o interpreta pe Rosalinda vorbea uneori ca o femeie, alteori ca un barbat sau ca o femeie-barbat care se voia o femeie, intr-un cerc al iluziilor de gen plin de farmec pentru spectatori.”