La 20 septembrie 1959, capitala patriei noastre a comemorat o jumatate de mileniu de sigura existenta, iar la inceputul anului 1962 orasul Bucuresti a implinit un secol de cand si-a inceput functiile de capitala a Romaniei, in urma centralizarii administrative a statului national. Lucrarea de fata se inscrie pe linia acestor sarbatoriri. Ea nu este un studiu istoric exhaustiv, caci o lucrare de acest fel – data fiind amploarea si complexitatea temei tratate – n-ar putea fi realizata in conditii desavarsite decat de un colectiv mai larg de specialisti. Autorul a cautat sa prezinte un studiu de ansamblu sistematizat al orasului Bucuresti, resedinta de capitala a Tarii Romanesti, urmarind istoria orasului de la primele sale inceputuri si pana in anii cand Bucurestii devin capitala Principatelor Unite. Accentul s-a pus pe istoria orasului in secolul al XIX-lea, mai putin cercetata in studiile de sinteza anterioare.

In tratarea problemelor au fost folosite – in masura posibilitatilor – materiale inedite, precum si cele mai insemnate studii de detaliu referitoare la istoria Bucurestiului. S-a tinut seama de sintezele anterioare: lucrare de inceput a lui Dimitrie Berindei (1861), masiva monografie a lui G. Ionescu-Gion (1899) si istoria plina de idei a lui Nicolae Iorga (1939). De asemenea, s-au utilizat rezultatele deosebit de pretioase dobandite de istoriografia noastra in ultimul deceniu, atat in domeniul istoriei medii, cat si in acela al istoriei moderne.

Materialul a fost grupat in sase capitole. Pentru o lesnicioasa intelegere a problemelor, s-au analizat in mod deosebit in fiecare capitol: dezvoltarea economica si sociala; evenimentele si momentele caracteristice (pe toate planurile) din istoria orasului; organizarea administratiei orasenesti; problemele demografice si aspectele urbanistico-edilitare specifice fiecarei perioade. Lucrarea este insotita de o lista bibliografica.


Autorul