De la formarea sa, poporul roman a folosit hrana naturala si „ierburi de leac”, adica plante medicinale. Dacii erau buni cunoscatori ai acestor plante. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, medicina folosea remedii naturale, in cea mai mare parte de provenienta vegetala. Primele medicamente moderne au fost obtinute tot din plante. In anul 1806 a fost obtinut in stare pura primul principiu activ vegetal – morfina din mac.

Dupa 2000 de ani, vin unii din Consiliul Uniunii Europene si ne spun ca plantele medicinale sunt periculoase si ca ar trebui indelung cercetate ca nu cumva sa aiba efecte adverse. Cine sunt acestia? Sunt cei care au otravit o intreaga omenire cu aditivi alimentari, cu medicamente de sinteza si cu vaccinuri. Tot ei ne spun ca cerealele, fructele si legumele naturale nu sunt suficient de bune si ca trebuie sa le modifice genetic. Canepa – din care strabunii nostri faceau panza si sfoara, iar din seminte, ulei – a ajuns pe lista drogurilor. Usturoiul risca sa ajunga si el tot acolo. Prin Directiva Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene, plantele medicinale autohtone, cele pe care le folosim de mii de ani, trebuie sa mai astepte 15 ani ca sa fie testate pe teritoriul Uniunii Europene. Ei vor „dovezi bibliografice sau expertize care sa ateste ca produsul medicamentos in cauza sau produsul corespondent a fost utilizat in scopuri medicale pe parcursul unei perioade de cel putin 30 de ani inainte de data cererii, incluzand cel putin 15 ani in interiorul Comunitatii.”[1] Urmeaza si justificarea mincinoasa: „pentru ca nu exista o literatura stiintifica suficienta care sa demonstreze utilizarea consacrata in scopuri medicale, cu o eficacitate recunoscuta si un nivel acceptabil de siguranta.”[2] Ei vorbesc despre siguranta? Ei, care au facut mii de victime prin vaccinuri? Cand au introdus Gardasil-ul sau vaccinul impotriva gripei porcine, de ce nu au facut mai intai 15 ani de teste? Acestia sunt cei care cer pentru plantele noastre medicinale 15 ani de teste europene…

Si daca a venit vorba de siguranta, sa vedem care este siguranta medicamentelor. Exista si specialisti sinceri; ei au ajuns la urmatoarea concluzie: „Nu exista medicament «sigur». Toate au efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului nu este suficient… exista medicamente care pot fi nocive doar in anumite conditii, nespecificate pe prospect.”[3]

Cei de la Consiliul Europei batjocoresc traditia noastra de 2000 de ani, zicand ca „traditia indelungata nu exclude posibilitatea existentei unor indoieli cu privire la siguranta produsului si prin urmare, autoritatile com­petente trebuie sa aiba dreptul de a solicita toate datele necesare pentru evaluarea ino­cui­ta­tii acestuia”. Suntem mintiti in fata: „Aspectul calitatii produsului medicamentos este independent de folosirea traditionala a acestuia, de aceea, nu trebuie sa se faca nicio derogare de la testele fizico-chimice, biologice si microbiologice necesare. Produsele trebuie sa respecte standardele de calitate prevazute in monografiile farmacopeilor europene”[4].

Acestia sunt cei care pun pe piata medi­ca­mentele otravitoare. Stiati ca cele mai multe medicamente produc si agraveaza tocmai acele boli pentru tratarea carora se prescriu? De exemplu:

AZT este recomandat de sistemul oficial pentru tratamentul bolnavilor de SIDA. Cercetarile stiintifice serioase au aratat insa ca AZT slabeste sistemul imunitar, grabind astfel decesul bolnavilor de SIDA[5].

Fosamax este prezentat ca medicament contra osteoporozei si recomandat pentru prevenirea fracturilor la persoanele in varsta. In realitate, el provoaca osteonecroza (moartea si dezin­tegrarea tesutului osos), crescand riscul de fractura[6].

Nexium este prescris pentru tratarea gastritei si a ulcerului gastric. In realitate, el provoaca: gastrita, ulcer gastric, ulcer esofagian, hemo­ragie digestiva[7].

Thalidomida a fost recomandata in mod deosebit pentru linistirea femeilor gravide. De ce tocmai pentru femeile gravide? Deoarece provoaca malformatii congenitale grave la copii ale caror mame folosesc acest „medi­cament”[8].

Paracetamolul este recomandat pentru tra­ta­rea virozelor. In realitate, el cauzeaza slabirea sistemului imunitar. Dintre efectele negative ale paracetamolului mentionam: encefa­lopa­tie, tulburari de coagulare a sange­lui, dis­functii renale, pancreatita, miocardita, dimi­nuarea auzului, greata, dureri de stomac, lipsa poftei de mancare, icter, hipernatremie, hipofosfatemie, hipoglicemie[9].

Stilbestrolul a fost administrat femeilor gravide, considerandu-se ca acesta ar reduce riscul de complicatii ale sarcinii. S-a dovedit insa ca provoaca o tumora rara vaginala la femeile tinere care au fost expuse la acest medi­cament; in plus, este teratogen (produce malformatii congenitale). Prin urmare, nu previne complicatiile sarcinii, ci le produce[10].

Nu vi se pare interesant? Si cei care promo­veaza aceste medicamente fac mare galagie pentru ca plantele noastre medicinale sa fie testate 15 ani, ca nu cumva sa dauneze cuiva…

In ceea ce priveste hrana, am ajuns sa con­sumam chimicale si organisme modificate genetic. Seminte romanesti nu prea mai avem. Astazi, in Romania, cu 4 milioane de hectare de teren necultivate si jumatate din statiunile de cercetare in faliment, gogosarii, rosiile si castravetii din sere sunt din samanta turceasca sau olandeza.[11]

Inaintasii nostri foloseau drept ingrasamant, gunoiul de grajd. Acesta este un ingrasamant complet, deoarece contine elementele nece­sare plantelor, ca: azot, fosfor, potasiu, calciu si numeroase microelemente. Avantajele folo­sirii gunoiului de grajd sunt:

-  mareste permeabilitatea solurilor argiloase;

-  mareste capacitatea solurilor nisipoase de a retine apa;

-  afaneaza si incalzeste solurile reci;

-  corecteaza reactia acida a solului prin conti­nutul mare in substante alcaline;

-  sporeste continutul in humus si imbu­na­tateste structura solului;

-  este sursa de energie pentru micro­orga­nismele utile din sol;

-  este un ingrasamant universal (pentru toate plantele);

-  are un efect indelungat, fapt care permite aplicarea o data la 3-4 ani.[12]

Romania a fost atat de bogata in hrana vegetala, incat aveam posibilitatea de a exporta. Belsugul de roade era uimitor pentru straini. Si aceasta, fara a folosi chimicale. In Descrierea Moldovei, domnitorul si savantul Dimitrie Cantemir (1673-1723) noteaza urmatoarele: „Inaltimile sunt aici acoperite cu copaci si alti pomi cu roade, care cresc peste tot de la sine si care, in alte tari, trebuie saditi de mana omului.”[13] „Campiile Moldovei, laudate pentru rodnicia lor atat de scriitorii vechi, cat si de cei mai noi, intrec cu mult bogatia muntilor, despre care am vorbit pana acum. Cele asezate in mijlocul tinuturilor despartite prin muntii si raurile Moldovei dau hrana tuturora, minunand pe oricine… Prisosul de poame este atat de mare, incat lesii, cand navaleau pe vremuri in Moldova, socoteau ca nu e nevoie sa isi aduca merinde, fiindca poamele, de care tara are din belsug indestulau toata oastea”[14].

In locul gunoiului de grajd se folosesc astazi ingrasaminte chimice periculoase. Aceste chi­micale ajung in hrana noastra. Alte chimicale periculoase sunt folosite ca pesticide, in loc sa se combata daunatorii prin mecanisme eco­logice (care utilizeaza pradatori ai dauna­torilor) si prin capcane cu feromoni. Exista monografii excelente pe aceasta tema. De ce sunt trecute sub tacere? Cine sunt cei inte­resati de promovarea pesticidelor si de imbolnavirea populatiei? Cine sunt cei care produc organisme modificate genetic si cu ce scop? Cine sunt cei care se pregatesc sa interzica plantele medicinale, astfel incat sa nu mai avem metode naturale de vindecare? La astfel de intrebari veti gasi raspuns in aceasta carte.