Lucrarea de fata isi propune sa descifreze conditiile si modurile in care Biserica Ortodoxa Romana isi restructureaza rolul de actor semnificativ al spatiului public romanesc postcomunist din decembrie 1989 pana in anul 2008. Pentru a reconstitui acest tablou, am cautat sa aflam cum intelege Biserica sa isi reorganizeze, reamenajeze, renegocieze ea insasi propria identitate publica in raport cu alti actori din acest spatiu. Totodata, aceasta investigatie ne va vorbi, dintr-o perspectiva inedita, despre parcursul postcomunist al intregii societatii romanesti. Ea constituie astfel si o pledoarie implicita pentru includerea investigarii manifestarilor si semnificatiilor religiosului in spatiul public printre obiectele de studiu cu drepturi depline ale stiintei politice.