La noi, Păcală uneori simulează prostia prin faptul că isprăvile săvârșite presupun o istețime subterană, trădată de împrejurarea că exploatează sensul propriu al unor exprimări figurate sau chiar cuvinte, numai cu intenția de a provoca râsetele cele mai nestăvilite. Prin extensiune, Păcală a pătruns și în unele variante ale basmelor despre dracul cel prost, contaminarea fiind prilejuită de îndemânarea lui exemplară în a păcăli, aici, pe zmeul (dracul) mai tare, dar mai slab de minte. În câteva snoave, Păcală e secundat de Tândală, aparent destinat a fi victima celui dintâi, în fapt, un fel de alter ego al acestuia, păcălirea dovedindu-se reciprocă, iar colaborarea lor sporind sensibil eficiența istețimii de grad maxim.
- Ovidiu Bârlea